O dezbatere memorabilă: Cioroianu vs. Baconschi

Pentru destul de puțini participanți – din motive de spațiu – la dezbaterea organizată joi, de Asociația pentru Promovarea Culturii și Responsabilității Civice, în colaborare cu Fundația Creștin-Democrată și cu Institutul Verde, cu tema „Evoluții sociale post-belice: Comunism versus Democrație”, momentul va rămâne memorabil și este păcat că manifestări intelectuale de asemenea calibru nu au loc în programale unor televiziuni mai interesate de dezbaterile între interlopi sau „asistente de platou”. Protagoniștii acestei discuții au fost doi intelectuali de marcă – Adrian Cioroianu și Theodor Baconschi – a căror trecere prin politică nu a reușit să le afecteze statura culturală. Ambii au fost, în perioade diferite, evident, miniștri de Externe. Au întâmpinat, în această calitate, provocări diferite cărora le-au răspuns în funcție de opțiunile partinice ale momentului: Adrian Cioroianu în perioada 2005-2007, Theodor Baconschi în 2009-2011. În timp ce primul a renunțat la cariera politică dând prioritate celei profesionale, cel de-al doilea a încercat să supraviețuiască naufragiului formațiunii sale, nereușind însă să prindă colacul de salvare parlamentar, datorită valului tsunami care a trimis la fundul percepției publice întregul echipaj. În timp ce Adrian Cioroianu s-a concentrat pe activitatea didactică de la SNSPA, Baconschi își găsește temporar refugiul în Fundația pe care a creat-o. Tema discuției – „Comunism versus Democrație” – nu i-a plasat pe protagoniști pe poziții diferite. Ba dimpotrivă. Ceea ce i-a distanțat au fost însă nuanțele de percepție și de interceptare. În timp ce Baconski a marcat o relativă „încremenire în proiectul” clasic al Opoziției, Cioroianu a demonstrat capacitatea unei analize complexe, în care personajul activ politic a făcut loc, cu eleganță, istoricului. Temele atinse în cursul discuției au fost diverse: de la identificarea celei mai faste etape din istoria României, la baza de selecție a opțiunilor comuniste și la diferențele specifice dintre totalitarismul legionar și cel comunist; de la utopia comunistă la metodele practice de implementare a acesteia, de la revelarea aspectelor condamnabile ale politicii autoritariste, la avantajele decizionale ale unei economii strict centralizate, sau de la iluzia unui rol activ în politica mondială, la realitatea unei etape în care România a constituit o prezență reală în câmpul marilor decizii politice. Asistența – compusă din oameni tineri, în special studenți – a avut parte de surprize. Și de invitația corespunzătoare de a renunța la clișee în favoarea unei viziuni mai realiste asupra parcursului istoric al României. Iar din acest punct de vedere, Adrian Cioroianu a avut meritul de a șoca prin câteva aserțiuni a căror rezistență la analiză nu poate fi pusă la îndoială. Ca, de pildă: cea mai fastă perioadă din istoria modernă a României nu este cea interbelică, plină de contradicții și marcată de autoritarisme nedemocratice, ci finele secolului XIX și debutul celui de-al XX-lea, când s-a produs, într-un ritm irepetabil, modernizarea reală a României; interdicția aplicată Partidului Comunist a determinat parte din structura sa alogenă (mare parte din membrii erau evrei sau unguri – categorii încă neasimilate în România Mare) a împiedicat România de a intra în etapa postbelică cu un astfel de partid mai bine individualizat și mai rezistent față de Moscova; opțiunea lui Ceaușescu pentru interzicerea avortului a fost motivată de ritmul alarmant al scăderii populației, modul în care a fost aplicată a generat însă dramele cunoscute; avantajale unui sistem autoritar în implementarea unor decizii de impact major, în fața cronofagiei cronice a sistemelor democratice: metroul ar fi fost, probabil, construit și într-o societate necomunistă, dar ar fi luat cu siguranță mult mai mult timp și ar fi necesitat mult mai multe resurse; politica externă a României din anii 70 a fost una remarcabilă, făcută de veritabili profesioniști. Evident, aceste scurte consemnări nu pot reda esența unei dezbateri memorabile și plină de miez pe care au oferit-o cu generozitate cei doi invitați.