O dezbatere despre fumat, fără fumători

Iată o iniţiativă admirabilă! - mi-am zis când am primit invitaţia Forumului Tinerilor din România pentru a participa la o dezbatere pe tema fumatului.

Nu sunt fumător şi cred că fumatul este o problemă reală. Mi se pare însă că este abordată sistematic unilateral - dinspre nefumători, care ei pasează, ei sar la cap şi tot ei înscriu în poarta legislativă. Dinspre partea cealaltă - a fumătorilor - nici o reacţie. Şi mi-am imaginat că aşa cumt sunt ei, tinerii, deschişi la minte, vor face cu adevărat o dezbatere, în care să se confrunte puncte de vedere diferite.

Un om de spirit franţuz lansase o butadă: când toată lumea e de acord într-o privinţă, înseamnă că nimeni nu gândeşte prea mult. Şi cam asta mi s-a părut că s-a întâmplat la „dezbaterea” găzduită de sala de şedinţe a Comisiei de Sănătate şi Familie a Parlamentului. La masa oficială au luat loc domnii parlamentari şi invitaţii de onoare - medici, profesori, reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi liderii asociaţiei organizatoare, tineretului fiindu-i rezervate scaunele înşirate de-a lungul peretelui.

După o introducere succintă a profesorului Buicu, au luat cuvântul, pe rând, domni şi doamne parlamentari care au recitat textul cunoscut: cât de dăunător este fumatul şi cum trebuie el interzis de peste tot unde e posibil. Şi am aflat că e posibil să fie interzis cam de peste tot. Discuţia vine să evidenţieze câteva puncte de vedere legate de modificarea Legii 342/2002 (lucru care s-a mai întâmplat de câteva ori), prin excluderea fumatului din orice spaţiu închis. Ideea este atât de logică încât nu mai avea nevoie de nici o demonstraţie: nimic şi nimeni nu-i poate obliga pe nefumătorii majoritari (peste 75%, după unele statistici) să suporte noxele pe care le emit inconştienţii fumători. Doar că în respectivul proiect figurează şi câteva idei excentrice, cum ar fi interdicţia de a se vinde ţigări pe o rază de 200 m în jurul şcolilor, spitalelor, dispensarelor, grădiniţelor şi chiar facultăţilor (frecventate de persoane majore şi, deci, responsabile). Păi, o astfel de cartografiere a Bucureştiului, de pildă, n-ar mai face posibilă vânzarea decât pe la marginea Capitalei unde este raiul traficanţilor, nu al vânzătorilor de ţigări cu timbru! Măsura ar avea ca efect creşterea contrabandei (deja aflată la vreo 15%) şi scăderea corespunzătoare a taxelor virate către Ministerul Sănătăţii inclusiv. Unde cel mai afectat ar putea fi chiar compartimentul celebrei doamne Ciobanu, care trăieşte confortabil de pe urma statisticilor scoase din burtă şi a iniţiativelor trăsnite! Excesul de reglementare este calea cea mai sigură de amplificare a unui fenomen în forme necontrolabile. Cam asta se întâmplă, cu binecuvântarea Comisiei Europene (a cărui reprezentantă, doamna Filote a băgat groaza în tineri prin punerea la zid a României, ca cea mai indisciplinată a patra ţară europeană în materie de punere în practică a celor mai bizare recomandari). Pe acest fond ce să mai spună bieţii tineri, chiar dacă, poate, unii dintre ei erau animaţi de sentimente de echitate faţă de minoritatea blamată şi lipsită de orice drepturi a fumătorilor. Poate n-ar mai rămâne decât ca doamna Filote, de mână cu doamna Ciobanu, să impună ca fumătorii să poarte în piept un ecuson, după un model clasic, care să-i blameze în ochii lumii.

Lăsând gluma la o parte, ce vreau să spun: că o măsură cu adevărat eficientă şi îndreptăţită se poate lua doar pe baza unui acord al părţilor! Iar fumătorii, vrem nu-i vrem, ne plac sau nu ne plac - sunt o parte, deloc nesemnificativă, a societăţii.