O braşoveancă face „muncă de chinez”

Oana Popescu este braşoveancă. S-a născut, a crescut şi a învăţat în oraşul de la poalele Tâmpei. Nici una dintre şcoli sau joburi nu au avut câtuşi de puţin legătură cu arta.
„Am studiat la liceul de Mate Fizică (Informatică), ASE-ul- secţia comerţ marketing şi joburile mele au fost exclusiv în vânzări de servicii telefonie mobilă, apoi telefonie mobilă, iar acum componente metalice pentru construcţii”, spune Oana Popescu.

Latura artistică a Oanei a stat în umbră
Braşoveanca a avut mereu o chemare spre artă. A simţit că înăuntrul ei „zace” şi o parte artistică, în aşteptare, care mereu a vrut să iasă la suprafaţă.
„Cumva latura asta artistică a fost latenta, a stat în umbră şi săraca s-a tot străduit sa iasă la suprafaţă. În facultate făceam cercei şi brăţări din tuburi de perfuzie şi ojă, petice din materiale şi cartoane, pe unde am locuit mereu îmi plăcea să-mi decorez eu, iar decoraţiunile mele erau mai toate din ce găseam prin jur: sfori, sticle, dopuri, conuri de pin, beţe, scoici, pietre. Eram ca o pasăre care strânge orice poate fi folosit pentru cuibul ei. Urmăream cu conştinciozitate pe Facebook toate persoanele creative şi făceam tot posibilul să le cunosc personal şi acum cred că acest lucru a fost cel mai de preţ beneficiu: prieteniile legate”, explică Oana Popescu.
Oana povesteşte că a început să participe la toate cursurile: că erau de decoupage, de tehnici de vopsire, recondiţionat mobilier, nu conta. Ea voia să înveţe totul deodată.
„Ăsta a fost şi un inconvenient: nu reuşeam să mă stabilesc la ceva.  Am început cu obiecte decorate cu sfoară, apoi suporturi pentru chei, cutii pictate, brăduţi croiţi de mine din placaj şi lemn şi pictaţi cu modele concepute de mine, apoi am trecut la mileuri reinterpretate (am participat la o strângere de fonduri pentru Magic Home cu aceste mileuri), mici piese de mobilier, veioze.Găseam piese în târguri de vechituri sau le primeam, nu refuzam nimic din ce mi se dădea, am umplut garajul alor mei spre disperarea familiei”, completează Oana.
La ultima achiziţie a unui lampadar, pe care plănuia să-l recondiţioneze, a primit cadou de la proprietara outlet-ului de unde îl achiziţionase o găinuşă din ceramică, pe care o admira ea într-o postare. Şi aşa a început totul:
„Am vrut şi puii găinuşei, am vrut şi cocoşul, am vrut mai multe că de, am idei şi m-am apucat de pictat cu entuziasm, dar surpriză: nu îmi ieşeau dungile, cercurile. Ce aveam eu în cap nu reuşeam sa fac neam pe găinuşi, că nu ma pricep aşa bine la pictat, aşa că m-am apucat sa fac puncte cu beţişoare chinezeşti, scobitori şi beţe pentru frigărui din bambus, punct lângă punct, punct peste punct”, mărturiseşte Oana.

„Mă bucur de fiecare bulină de vopsea”
Din 2017 de când a început să creeze, în timpul liber, a avut multe idei, dar parcă nimic nu se lega, nu o împlinea aşa cum se întâmplă în cazul unui creator.
„Nu îmi găseam reperul, făceam ceva îmi plăcea, plăcea celor din jur, iar eu ma plictiseam de el şi acest lucru ma consuma, nu mai era o plăcere lucrul ăsta manual, apoi au murit părinţii mei, la un an distanţă. Am avut perioade în care nu am lucrat nimic cu lunile. Pot spune ca aceste găini de ceramică sunt primele obiecte care m-au făcut să mă liniştesc, să iau lucrurile treptat, cu răbdare, să mă bucur de fiecare bulină de vopsea. Nu am inventat eu roata, tehnica este arhicunoscută, se fac mandale superbe cu această tehnică, dar eu nu am vrut să merg pe o cărare bătătorită, am vrut să fac «ceva altceva cu ceva cunoscut». Găinuşile mele plac, am fost surprinsă plăcut de reacţii. Le-am gândit pentru grădină, sunt pictate cu vopsele speciale de exterior, dar pot fi obiecte de decor atât de interior, cât şi de exterior”, completează braşoveanca.

„Ce fac eu este o formă de meditaţie”
Oana Popescu nu vrea să renunţe la serviciu, pentru a picta găinuşe de dimineaţa până seara. Totuşi, acest fel de a face artă o relaxează.
„Nu mă gândesc sa mă las de muncă pentru a face asta full-time, ceea ce fac eu este vorba unei prietene «o formă de meditaţie», mă relaxez şi îmi umplu bateriile prin această formă de pictură. Vreau să îmi fac un mini site, să mai şi vând din ceea ce fac, nu numai sa fac cadouri, dar pentru cei ca mine, care lucrează ocazional, nici SRL-ul şi nici PFA-ul nu sunt forme juridice avantajoase”, explică ea.

Oana Popescu vrea o lege a meşteşugarului
Braşoveanca îi îndeamnă pe toţi micii artişti să nu renunţe la visele lor. Ar vrea chiar o lege, care să vină în sprijinul creatorilor.
„Ar fi minunat să existe o lege a meşteşugarului, care să nu îi cocoşeze cu taxe şi acte pe de-alde noi ăştia care facem din hobby câte ceva, că acest «câte ceva» presupune mereu o investiţie pe care dacă nu o poţi recupera ori cedezi tu până la urmă, ori cei cu care trăieşti: «Fată, da’ tu când mai scoţi şi nişte bani din asta??». Ştiu o grămadă de oameni talentaţi care au renunţat şi e păcat, tare păcat să renunţi la un vis. Arta te salvează pe tine, te ajută, e un boost pentru starea de spirit, aşa că sfatul meu pentru oricine care are o pasiune este nu renunţaţi, nu renunţaţi la visul vostru şi la a dărui frumosul” , încheie Oana Popescu. (BizBrasov.ro)