O altfel de comemorare. Un revoluţionar din Braşov a decis să restaureze singur troiţa ridicată pentru braşovenii morţi în `89 în faţa „Judeţenei de partid”

'Popescu Octavian'

2020-07-14 13:01:24

'Felicitäri ! Mă bucur cä mai avem si asemenea oameni printre noi.'

'Kemény'

2020-07-14 09:38:12

'Apropo de acest subiect, as vrea sa va spun o poveste. Era, in cartierul unde am crescut, un grup de 6-7 cetateni care isi facea veacul la o carciuma din cartier. Nu era zi, dupa programul de lucru sa nu ii gasesti acolo la bere. Cand a venit revolutia unul dintre ei a fost in centru in toate acele zile. A primit arma si a fost noaptea de paza la o fabrica din Brasov. A fost chiar si la ajutat de descarcat ajutoare. Atunci se primeau tot felul de lucruri ca ajutoare. Omul a fost si ranit, dar nu de gloante, in imbulzeala creata de trageri a calcat intr-o teava. Toate bune, pana cand lucrurile s-au linistit. Eroul nostru a inceput sa isi caute prietenii. Si i-a gasit unul cate unul in beci. Ca majoritatea romanilor in acele vremuri, cred ca peste 90%, prietenii lui s-au ascuns sau au stat inchisi in casa. Unul, insa nu era de gasit. Pana cand grupul nostru a fost la fratele lui la o casa din stupini. Erau toti inchisi in beci. Aveau si un butoi pentru nevoile personale, mancare, paturi. Totul ca sa nu fie nevoiti sa iasa din beci. - Haideti afara ca s-a terminat. Atunci au aflat oamenii vestile ca nu mai este Ceausescu si ca este unul Iliescu la conducere etc. Prin 1993-1994, nu mai stiu exact anul, era o vara torida, chiar langa scara mea, langa centrala termica, se stransese un grup de oameni. Curios am stat la geam sa ascult si eu ce vorbesc. Ziceau ca trebuie sa il bage si pe eroul nostru intr-o asociatie de revolutionari. Celalti o facusera chiar dupa revolutie si primeau ceva indemnizatii. Desi nici unul din ei nu a participat la revolutie. Singurul ramas pe afara a fost tocmai eroul nostru. Ei, nici pana astazi omul nu a reusit sa intre in nici o asociatie de revolutionari. Cred ca nici nu il mai intereseaza acum. Tata la intrebat de multe ori, ai reusit? Dar eroul nostru nu avea bani pentru spaga. Regula era simpla, vrei in asociatie? Te costa atat. Avea 4 copii, nevasta nu lucra, era foarte bolnava. In anii aceia banii erau tot mai putini. Ma rog, timpul a trecut, iar grupul nostru a iesit la pensie, si se intalneste si acum, dar la alta carciuma de cartier. Si acum se amuza grupul nostru cum singurul care a fost la revolutie nu s-a ales cu nimic, in schimb ei au primit indemnizatie inca de atunci si primesc si in ziua de azi. Va spun sincer, ca atunci cand ii aud cum povestesc, cum eroul nostru isi cauta prietenii prin beciuri dupa care se lanseaza toti intr-un hohot de ras, nu pot sa nu rad si eu. Desi stiu ca nu prea este de ras. Va dau cuvantul de onoare ca aceasta poveste este adevarata! O zi buna!'

'DanaBv'

2020-07-14 07:47:10

'Brava, domnule Neghina! Toata admiratia, nu numai pentru sufletul dvs mare si pentru harnicia dvs., dar mai ales pentru hotararea si perseverenta dvs. Sa va apucati de restaurarea troitei, ceea ce implica aprobari de la tot felul de institutii si comitete si comitii si comisii si evaluari etc etc este un act de mare tenacitate si rabdare ingereasca. Respect!'

'Hans'

2020-07-14 06:43:35

'De cat mai multi din acestia avem nevoie.'