Numărătoarea perversă

Dacă cu numărătoarea inversă ne-am cam lămurit cum stăm – cele 100 de zile au devenit, deja, vreo 90 – cu numărătoarea „perversă” sunt unele probleme. Deja, după o pace relativă, rezultatele sondajelor de opinie au început să se bată cap în cap sub presiunea banilor puși la bătaie de către cei care le comandă. În timp ce INSOMAR îl creditează pe contracandidatul lui Băsescu, cu un spectaculos 29,6%, CSOP-ul îl pune la punct cu doar 21%. O diferență de aproape 9 procente depășeșe orice marjă de eroare practicată de instituții care folosesc aceleași metode statistice. Să nu ne mirăm însă prea tare, pentru că vom avea și alte prilejuri în cele trei care au mai rămas până la finiș. Unica certitudine de până în prezent este scăderea constantă a procentelor președintelui în exercițiu. Fenomenul nu este întâmplător: erodarea încrederii acordate unei personalități este un proces aproape obiectiv, cu atât mai mult în vremuri de criză, chiar dacă atribuțiile executive nu sunt explicit în sarcina sa. Marja de siguranță a lui Traian Băsescu planează asupra unui eșantion de aproximativ 35% dintre cei cu intenții de vot. În mod normal (dar ce mai e astăzi normal?) n-ar avea cum să scadă sub acest plafon. Rămâne însă o recunoscută impactul evenimentului de la 23 August, când a fost dată în vileag afacerea cu armament a fratelui său. De-a lungul mandatului, Traian Băsescu a avut de făcut față la numeroase „dezvăluiri senzaționale”, unele reale, altele fictive. Niciodată însă, impactul la public nu a fost unul consistent. De regulă, chiar atunci când au planat serioase umbre de vinovăție, publicul a trecut cu ușurință peste acestea, considerând că demersurile sale pozitive sunt prioritare față de inerentele erori umane. Mai de fiecare dată președintele a identificat unul sau mai mulți vinovați, asupa cărora a încercat să transfere responsabilitățile. În cazul de față, este prima încercare care-l lasă fără replică. Nu mai poate să zică mare lucru nici despre moguli, nici despre politicienii ticăloșiți. Principalii vinovați par să fie aici „serviciile”, care însă se află sub comanda sa directă. Sondajele de peste o lună ar putea să ne arate măcar într-o măsură relativă care este impactul acestui episod și dacă Băsescu poate să scadă în sondaje până al nivelul la care concurența lui Geoană să devină una reală. Până atunci, președintele rămâne în „pole position” și poate să privească cu o oarecare detașare zbaterile contracandidaților săi și ale echipelor lor de campanie. Președintele-jucător îmbracă tricoul galben de candidat-favorit al unei curse despre care este încă prematur să ne pronunțăm. Casa de pariuri rămâne însă deschisă.