Numărătoarea inversă a Codruţei

Numărătoarea inversă a zilelor care i-au mai rămas Codruţei Kovesi în fruntea DNA a început odată cu confesiunile filmate şi difuzate în „contumacie” de fostul său partener de sindrofii viticole, Ghiţă.
Om de încredere al SISTEMULUI, căruia i se cereau servicii practice în schimbul beneficiilor pe care acesta la obţinea prin contracte IT personalizate, Ghiţă a avut o misiune importantă, reieşită chiar din conclavul Cinei lui Oprea, de la alegerile din 2009: „Cum îi potolim pe ăştia?” - ar fi zis atunci neinvitata la onomastica de Sfântul Neculai, referindu-se la posturile TV care continuau să atace la baionetă puterea băsistă - Antena 3 şi REALITATEA TV - şi la mogulii Voiculescu şi Vântu.
Soluţia a fost găsită rapid, prin introducerea în ecuaţie a băiatului din Ploieşti care aştepta răbdător la „portiţa” puterii. Aşa cum avea să mărturisească el însuşi, Ghiţă a primit ordinul de luptă de a-l neutraliza pe Vântu, odată cu informaţiile discrete referitoare la starea precară a activelor sale. După ce aruncase cu milioanele de la FNI în mercenarii de presă şi în oponenţii politici ai lui Băsescu, Vântu s-a trezit că adie insolvenţa prin conturile sale şi „a pus botul” - cum spun specialiştii în domeniu - la neaşteptata ofertă a lui Ghiţă. Fără să ştie ( lucru de neiertat  la unul care îşi blindase anturajul  cu „foşti” de prin Servicii) că era o capcană. Nici prin cap nu i-a trecut că conversaţiile sale interceptate de „specialişti”, cu Ghiţă, aveau să devină dovezile cu care să poată fi trimis în puşcărie (ameninţarea cu „îngroparea sub dealurile Moldovei” a putut fi considerată probă a şantajului) iar REALITATEA să-i fie extrasă din patrimoniu printr-o inginerie rudimentară, valorificată ulterior sub forma noului canal Romania TV.
Deci, încă de pe vremea când era „doar” procuror general (funcţie transformată, paradoxal, în una inferioară cele de şef DNA) Codruţa Koveşi era implicată activ  în manevrele politice menite să susţină şi să întărească puterea preşedintelui care o numise în funcţie. De la acea vreme ea se afla într-un parteneriat solid cu directorul Maior (participant autorizat la Cina lui Oprea) şi cu adjunctul Coldea (şi el neinvitat), pe care avea să-l consolideze în noua sa calitate de şefă DNA prin relaţia solidă a „eminenţei cenuşii” a Serviciului, care a născut de acum celebrul BINOM. Abia în această etapă Kovesi va reuşi să desăvârşească planul de anihilare a rezistenţei voiculesciene, prin celebra anchetă „Telepatia”, a cărei finalizare a presupus alăturarea şefei Înaltei Curţi, Livia Stanciu, devenită la rândul său un instrument de bază al anticorupţiei atent dirijate spre ţinte personalizate.
Codruţa Kovesi nu  a răspuns la nici una dintre acuzaţiile sau suspiciunile ridicate de dezvăluirile celor doi membri activi ai „CUPOLEI” băsiste, Sebastian Ghiţă şi Dan Andronic. S-a prevalat de prezumţia de intimitate şi de discreţia şefilor ierarhici (în teorie) care au evitat să-i adreseze întrebări indiscrete. La adăpostul protecţiei declarate a americanilor, asigurată prin ambasadorul Klemm, şi-a continuat netulburată activităţile, neezitând să se mândrească cu „succesurile” obţinute prin cele două instrumente dubioase de care instituţia a beneficiat în urma punerii în aplicare a procedurilor din noile Coduri moşite iresponsanbil de Monica Macovei şi Cătălin Predoiu - abuzul în serviciu şi denunţul penal. Acestea au asigurat spectaculosul salt în topurile justiţiei a instituţiei căreia nimeni nu i-a cerut până acum să dea socoteală pentru costurile exorbitante ale acestor reuşite. În absenţa determinării persoanelor de pe scara ierarhică, complexate şi intimidate de arsenalul pus în funcţiune de factorii de influenţă externi, unica posibilitate de încetare a mandatului păgubos (în situaţia dată neputându-se vorbi despre eventualitatea unei demisii de onoare) al Codruţei rămâne o...promovare! Undeva pe la Bruxelles ( pe unde a mai fost, cu folos, până când a rechemat-o Ponta!) sau - de ce nu? - peste ocean. Pentru că în auditul extern al ministrului Toader nu avem de ce să ne punem vreo speranţă.
P.S. Aş vrea ca un lucru să se înţeleagă cu claritate din aceste rânduri: demersul anticorupţie este real şi necesar! Dar nu în această combinaţie dubioasă cu manipularea de ordin politic...