Nu-l subestimați pe Marian Vanghelie!

Multă, prea multă vreme, Marian Vanghelie a fost tratat în registru minor, făcându-se caz doar de incultura sa. Încercările de a-i frâna propensiunea spre nivelurile superioare ale partidului au fost stângace și nepotrivite. Suspendarea lui, în 2004, pentru nereguli comise la nivelul magazinelor pentru nevoiași s-a soldat cu o revenire a sa în forță, pe baza mandatului electoral și cu reintegrarea în structurile de conducere, când șefii și-au dat seama că nu au pe acolo un alt „motor” de forța lui. Relațiile sale cu conducerea directă au fost tensionate, pe baza faptului că un Dan Ioan Popescu, de exemplu, era suspendat la niveluri înalte, singurul adaptat să lucreze cu baza și să-i cunoască detaliile fiind tot Vanghelie. Aceste relații tensionate au încetat atunci când a reușit să pună mâna pe conducerea efectivă a celei mai importante organizații - chiar dacă nu și a celei mai eficiente. Încercarea sa de aunci de a „bate” mai sus s-a dovedit pripită și izbitura de zidul format din „aristocrația” de partid l-a readus cu picioarele pe pământ. Pentru moment. Marian Vanghelie este un personaj aparte în politica românească. El reprezintă o categorie ce se regăsește în politica mai de pretutindeni, cea a activistului care pleacă de la bază și rămâne ancorat în problemele acesteia. A celui care își creează anturajul, nu plonjează în mijlocul său din alte sfere. Este un paternalism de alt soi decât cel iliescian, de pildă. Unul cu identitate precisă în mediul pe care-l reprezintă. Și înzestrat cu un puternic instinct al dominării celor din jur, pe care-i selectează din categorii pe care se poate baza. O dată cu excluderea din partid a lui Mădălin Voicu, Marian Vanghelie inaugurează o nouă etapă a carierei sale politice. Până acum a fost extrem de atent în a servi intereselor celor care să nu-l cenzureze în activitățile sale, oferindu-le suportul necesar combaterii concurenței interne. Mircea Geoană, ca președinte al partidului, reprezintă în acest moment interesele unui cerc de susținători situați la tablourile de comandă ale „milițiilor” locale. Sunt președinții organizațiilor județene cei pe care contează în disputa surdă cu alți veleitari din partid. Pentru Vanghelie a devenit limpede faptul că „portița” spre vârful partidului i-o poate deschide doar Geoană și s-a pus în totalitate în slujba lui. Politica sa a fost până acum aceea de a profita de participarea la guvernare prin plasarea oamenilor credincioși lui în poziții cheie din nivelurile de decizie. De aia s-a bătut pentru Interne, unde a reușit până la urmă să-și plaseze omul la celebra DGIPI. De aia s-a bătut și pentru vicepreședinția AVAS, unde l-a plasat ca vice pe unul dintre șefii economatelor din sectorul său, cu sarcina precisă de a strânge bani pentru campania prezidențială. Acum, Vanghelie se află în etapa epurărilor: și-a asumat sarcina - acceptată tacit de Geoană - de a face curat în jurul acestuia. De a-i îndepărta pe criticii incomozi. De a liniști apele. De acum înainte, „lucrurile murdare” din zona cadrelor vor fi în competența sa. Vanghelie îi pregătește lui Geoană calea spre președinție, convins că numai în felul acesta va putea accede la vârful partidului, pe locul pe care acesta îl va lăsa liber. Nu-l subestimați pe Marian Vanghelie! N-are el cultură generală, dar are cultul puterii.