Novembriştii braşoveni, aplaudaţi în picioare la FFIR

Anunţat încă de la început ca fiind „momentul culminant” Festivalului de Film şi Istorii de la Râşnov (FFIR), lansarea documentarului „Braşov 1987. Doi ani prea devreme” a fost un real succes. Cinematograful Amza Pellea de la Râşnov a fost plin, oamenii venind cu ceva timp înainte de proiecţie pentru a prinde un loc în sală. La eveniment au participat şi mai mulţi oficiali, printre care ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Excelenţa Sa Hans G. Klemm, sau unul dintre vicepreşedinţii Senatului României, Ioana Scântei. De asemenea, a participat şi preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Adrian Veştea, şi primarul Râşnovului, Liviu Butnariu, dar şi 19 novembrişti care au participat la revolta muncitorească din 15 noiembrie 1987. Documentarul a fost realizat de jurnalistul Liviu Tofan, producător fiind Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, iar co-producător – Televiziunea Română.
Impresia lăsată de film a fost extraordinară, pentru ca, după terminarea proiecţiei, cei peste 200 de spectatori să aplaude minute întregi în picioare. Aceeaşi reacţie au avut-o şi în momentul în care, lângă scenă, şi-au făcut apariţia braşovenii care acum 30 de ani „au scris istoria” şi ale căror mărturii au făcut obiectul documentarului.

Liviu Tofan (foto stânga), realizatorul documentarului.

După premiera absolută de la Râşnov, în aproximativ o lună, filmul va fi prezentat corpului diplomatic de la Bucureşti, apoi, în 15 noiembrie 2017, exact în ziua în care se vor împlini 30 de ani de la revolta din 1987, va fi difuzat de TVR.
De altfel, la propunerea vicepreşedintelui Senatului României, Ioana Scântei, s-a ţinut un moment de reculegere în memoria celor 15 novembrişti care au murit după evenimente, unii din cauza unor boli de care au fost loviţi după revoltă, apoi, tot la propunerea ei, a fost cântat imnul naţional „Deşteaptă-te române!”, care s-a auzit acum 30 de ani, cântat de muncitori la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă.

26 de ore de filmări şi alte documente istorice importante
„Anul acesta se împlinesc 30 de ani de la revolta din 1987. Ideea realizării acestui documentar a aparţinut directorului Muzeului Judeţean de Istorie Braşov, Nicolae Pepene, iar obiectivul  fost să redăm memoriei colective acest moment. De altfel, chiar şi dintre braşoveni, în special tineri, mulţi nu ştiu ce s-a petrecut în România acum 30 de ani. Filmul este realizat pentru tineri, iar evenimentele sunt prezentate într-un mod care le este accesibil. În 15 noiembrie 1987 a fost prima mare revoltă din România”, a declarat realizatorul documentarului, Liviu Tofan, înainte ca documentarul să ruleze.
La rândul său, directorul Muzeului Judeţean de Istorie, Nicolae Pepene, a declarat că de acest film era nevoie pentru că „momentul 15 noiembrie nu este doar un episod al istoriei locale sau al istoriei României. Trebuie să ne mândrim cu acest moment istoric, care înseamnă foarte mult pentru noi. Înseamnă speranţă, mândrie, puterea de a crede că noi, românii, prin braşoveni, putem schimba istoria. Trebuie să transmitem acest moment de la o generaţie la alta şi unul dintre scopurile acestui documentar este de a fi o «lecţie de istorie», pe care românii mai tineri sau mai puţini tineri să o vadă, să o cunoască, să vorbească despre ea. Filmul documentar, care are o durată de 90 de minute, este doar un produs al activităţii de documentare, iar tot materialul, peste 26 de ore de filmare, este acum la Muzeul Judeţean de Istorie Braşov”.
Totuşi, ceea ce au reuşit să documenteze cercetătorii implicaţi în acest proiect reprezintă doar o mică parte. De altfel, Liviu Tofan a afirmat că multe documente au dispărut fără urmă. Ba mai mult, jurnalul de acţiuni al Unităţii de Pompieri (solicitată să intervină pentru a stinge focul făcut de protestatari cu tabloul lui Ceauşescu şi cu alte materiale de propagandă) a fost modificat, dispărând orice menţiune din perioada 9 – 23 noiembrie 1987. De asemenea, chiar dacă procesul novembriştilor a fost filmat cu trei camere, peliculele nu se mai găsesc.

Materialul documentar va face obiectul unei expoziţii la Braşov
Directorul Muzeului de Istorie, Nicolae Pepene, a afirmat că arhiva istorică de o valoare inestimabilă va fi utilizată şi pentru alte proiecte. „Această memorie istorică va fi folosită pentru realizarea unei expoziţii tematice, care va rămâne în expoziţia de bază a muzeului nostru. De asemenea, vor mai fi derulate câteva proiecte educaţionale, care se vor folosi în şcolile din Braşov şi nu numai, pentru că beneficiem de actorii principali, mai precis muncitorii”, a anunţat Pepene.

Aplaudat la scenă deschisă a fost şi Nicolae Pepene, cel care a avut ideea realizării filmului.

A venit şi muncitorul „cu cască albă”, care şi-a adus aminte de Ionaş  
La premiera documentarului a  venit şi unul dintre „actorii principali”, Aurică Geneti, muncitorul „cu cască albă” de la Întreprinderea de Autocamioane Braşov (actuala Roman SA), care a explicat de ce era atât de important respectivul accesoriu: „Atunci, muncitorii aveau căşti albastre, iar inginerii sau alţi şefi purtau căşti albe. Eu am găsit casca unui inginer şi am pus-o pe cap apoi am încercat să deschid porţile. Oamenii au crezut că unul dintre şefi susţine protestul şi i-a motivat şi mai mult”. Ulterior, Aurică Geneti a fost anchetat şi deportat la Întreprinderea de Confecţii din Focşani. De altfel, la Râşnov, el venit cu o casca albă.  

„Omul cu cască albă”, Aurică Geneti.

Pe lângă muncitori, documentarul cuprinde şi declaraţiile lui Alexandru Ionaş, unul oamenii importanţi din Miliţie (actuala Poliţie – n.r.), care au fost implicaţi în evenimentele de acum 30 de ani. În timpul documentarului, el a lăsat de înţeles că miliţienii simpatizau cu protestatarii şi că au încercat evite orice implicare. În schimb, Aurică Geneti şi-a amintit alt lucru: „Domnul Ionaş nu îşi aminteşte ce mi-a făcut în 20 noiembrie 1987. Am fost bătut de la ora 9.00 la 15.00, oră la care m-a chemat la el în birou, pentru a-mi spune că mă lasă să merg acasă, pentru a participa la botezul copilului meu. Nu am ajuns acasă, pentru că m-au dus la etaj mai sus de biroul lui şi m-au bătut până la ora 19.00. Acela a fost botezul meu”.

Cât despre conţinutul documentarului, un singur lucru spunem: filmul trebuie neapărat văzut. „Braşov 1987. Doi ani prea devreme” este un documentar realizat fără încrâncenare, în care alternează mărturiile cutremurătoare ale novembriştilor, cu episoade pline de umor, cum au fost amintirile muncitorilor care au găsit roţile de caşcaval din „Judeţeana de partid” (actualul sediu al Consiliului Judeţean Braşov) sau cele legate de „omul cu cască albă”. În concluzie, pentru cei care nu au avut şansa să se afle duminică la Râşnov, recomandarea noastră este să nu rateze difuzarea filmului la TVR, în 15 noiembrie.