Noul ţăran: nu mai e cu capra, e cu găina vecinului

Terorizaţi de gălăgia făcută de păsările din curtea vecinilor, mai mulţi români recent mutaţi de la oraş la sate caută soluţii pentru a scăpa de orătăniile oamenilor. Unii dintre ei sunt sfătuiţi inclusiv să apeleze la avocaţi dacă părţile nu ajung la un numitor comun.

Cazul „păcat-păcat”
Bibilicile, acele păsări drăgălaşe dar foarte zgomotoase, au provocat o adevărat polemică în online, pe grupul de Facebook „Mutat la ţară – Viaţa fără ceas”. Bibilicile sunt crescute, de obicei, pentru carne, în unele ţări fiind considerate o adevărată delicatesă, dar şi pentru ouăle fără colesterol. De asemenea, bibilica este de ajutor în grădină pentru că elimină căpuşele, păduchii, furnicile şi chiar şoarecii.
Creşterea bibilicilor nu diferă de cea a găinilor, dar pentru că adoră libertatea este recomandabil să le oferiţi un spaţiu pentru a se deplasa pe parcursul zilei. Deşi nu sunt la fel de răspândite ca alte păsări de curte, cântatul lor, asimilat de cele mai multe ori cuvintelor „păcat-păcat”, provoacă multă durere de cap şi a devenit o „fărădelege” pentru multe persoane.
„Aveţi vecini care au bibilici? Cum gestionaţi situaţia? Vecinii mei, şi din stânga şi din dreapta, cresc bibilici. Fac o gălăgie de nedescris. Le aud cu geamurile închise. Eu lucrez de acasă. E horror. Nu mă pot concentra deloc. Pe vecini nu îi interesează că pe mine mă deranjează. Ce aţi face în locul meu?”, a întrebat Elena pe grup.

„Animalele nu se cresc lângă geamul vecinului”
Iar întrebarea a împărţit internetul în două tabere, postarea având peste 600 de comentarii! „M-aş muta la oraş. Ar fi clar că locul meu nu ar fi la ţară, pentru că, ce să vezi, acolo oamenii cresc animale”, îi spune o persoană.
Răspunsul nu a fost, însă pe placul tuturor, iar o altă persoană o sfătuieşte să apeleze la un avocat pentru că bibiblica trebuie „crescută” şi ea după nişte reguli: „Răspuns tipic românesc, pe sistemul: fac ce vreau în curtea mea! Ei bine, în curtea ta eşti tot într-o comunitate şi trebuie să ţii cont de anumite reguli. Animalele nu se cresc lângă geamul vecinului, sunt nişte reguli de bun simţ aplicabile atât la ţară cât şi la oraş şi sunt ce să vezi, şi reglementate. Adică exista legi. Deci se poate consulta un avocat”.
Părerea este împărtăşită şi de un alt membru al grupului: „Părerea mea e să te consulţi cu un avocat, sunt nişte limite de zgomot admisibile, poţi contacta un laborator care face măsurători şi dacă se depăşesc nivelurile admise, poţi lua măsuri”.
Au existat şi persoane sătule de zgomotul de la oraş, nu de cel al bibilicilor. „În momentul în care te muti la ţară îţi asumi şi faptul că, surpriză mare, la ţară oamenii cresc animale! Ţi-o spune un orăşean sadea, sătul de motociclete şi salvări cu sirena pornită aiurea, după ora 23, când bulevardul este gol! Eu ce avocat ar trebui să consult?!”.
Nu au lipsit nici glumele: „Dacă aş fi în locul dvs, aş face „crescătorie" de vulpi, exact lângă gardurile vecinilor”.

„Nimeni nu s-a plâns în şedinţe că ar auzi bibilici”
Până la măsurarea zgomotului produs de bibilică, au fost şi persoane care au încercat să ofere şi sfaturi mai utile.
„Bunica mea a avut tot timpul bibilici. Am crescut cu ele. 20 de ani mai târziu, m-am mutat într-un sat aproape de oraş, şi am şi eu bibilici. Ouăle lor sunt foarte sănătoase şi nu avem rozătoare/melci/şerpi în grădină, căci le lăsăm libere. Ne-au turnat şi nişte blocuri lângă noi, că aşa e la modă mai nou, cu blocurile la sat. Şi eu lucrez de acasă, si nu am probleme în şedinţe, folosesc căşti clasice cu cablu cu microfon pe ele, şi nimeni nu s-a plâns în şedinţe că ar auzi bibilici în fundal”.