Non bis in idem

O zi nu trece fără să nu mai auzim câte o grozăvie. Ultima pe listă, cu voia dumneavoastră: coaliția majoritară din actualul Parlament plănuiește să îl țină suspendat pe Traian Băsescu dincolo de cele 30 de zile stabilite de Constituție. Liderii socialiștilor, mai ales, susțin că în cazul invalidării referendumului pentru demiterea Președintelui - invalidare posibilă, afirmă ei, dacă se prezintă la vot mai puțin de jumătate din cei înscriși în listele electorale - Traian Băsescu rămâne suspendat până la eventuala organizare a unui referendum „valid”. Constituția, recunosc ei, nu prevede explicit asta, dar nici nu o interzice. Din păcăte, asta nu se poate. Adică se poate - în România, acum, se poate orice - dar nu are sens. Motivul este simplu. Suspendarea actualului președinte este, evident, o sancțiune legală. Asta recunosc de altfel și adversarii săi, care au declarat explicit că Traian Băsescu a fost „sancționat” de Parlament. Însă există un principiu legal elementar care interzice ca o sancțiune să fie aplicată de două ori pentru aceleași fapte. E ceea ce se învață în facultățile de drept din orice țară normală în enunțarea sa latină: Non bis in idem. Altfel spus, dacă am furat o găină și primesc două luni de închisoare, nu mai pot fi condamnat încă o dată pentru furtul aceleiași găini. Si nici pedeapsa nu poate fi suplimentată, pentru aceeași gaină, dincolo de ceea ce prevede legea. Cu ochii pe găina cu ouă de aur însă, actualii parlamentari au uitat de lege. Au uitat și că o Constituție, spre deosebire de o lege obișnuită, nu poate fi interpretată ca permițând tot ceea ce nu interzice. O constituție e un mandat, o delegare explicită a autorității, de la popor către persoane publice. Orice drept și procedură pe care Constituția nu le prevede nu au nicio legitimitate. Spre exemplu, Parlamentul nu îl poate unge pe Primul-Ministru drept „Mare Vizir”, pe motiv că nu e interzis de Constituție. Semnul prin care recunoaștem o legislație bună nu e atât strictețea, cât benevolența ei. Nu căutarea chițibușurilor juridice, cât mărinimia de care dau dovadă legislatorii face diferența între un sistem corupt, unde legea e un simplu instrument al celor la putere, și un stat bine rânduit. Așa cum scria Johann Olderndorp, unul din marii juriști ai Germaniei, legea este paedagogus noster ad Christum, „învățătorul care ne îndrumă pe drumul spre Cristos”. Unde ne duc hotărârile actualilor parlamentari, judecați și singuri.