Noii interlopi

Într-un interviu acordat unui post de televiziune, sociologul Alin Teodorescu a lansat o nouă variantă a conceptului “interlop”. În opinia sa, noii interlopi sunt acei “absolvenţi” ai Colegiului de Apărare, cu doctorate luate la SRI, care au început să împânzească structurile guvernamentale. Deja sunt şase astfel de “interlopi” în Executiv, iar rolul lor este să influenţeze anumite decizii în beneficiul grupării din care fac parte, grupare care nu diferă prea mult de tradiţionalele mafii.

Colegiul Naţional de Apărare, despre care s-a vorbit atât de mult, s-a născut ca un soi de grupare de şpriţ, a unor persoane care se aflau în diferite poziţii în structurile de putere  şi care au avut ambiţia să instituţionalizeze în acest fel relaţia lor. Au profitat de influenţa unor persoane din anturajul preşedinţiei, al Poliţiei şi serviciilor secrete, constituind un soi curios de instituţie de învăţământ în care, chipurile, învăţau cum să-şi apere ţara. De fapt, se învăţa cum să se apere nişte privilegii şi cum să se susţină unii pe alţii în avansul pe scara ierarhică a societăţii. A fost, dacă vreţi, mai degrabă un soi de masonerie decât o universitate şi este de notorietate faptul că unii dintre cursanţi au absolvit-o fără să fi deţinut, în prealabil, o altă diplomă universitară.

Pasul doi a fost acela de a acapara controlul asupra instituţiei de învăţământ superior de pe lângă SRI, prin titluri universitare şi doctorate. Aici şi-au obţinut diplomele marea majoritate a celor care au urcat treptele de comandă ale structurilor ce trebuiau penetrate. S-a ajuns chiar la faza în care deţinerea unor diplome a Colegiului sau a unui titlu de doctor pentru lucrări ştiinţifice să fie incluse ca condiţii de promovare în anumite instituţii şi pentru anumite funcţii. Este de notorietate lista doctoranzilor lui Gabriel Oprea, el însuşi autor de lucrare plagiată, după cum au dovedit cei care i-au luat-o la puricat.

Ce vrea să spună Teodorescu, cu această afirmaţie: că prin această reţea, serviciile secrete îşi impun controlul asupra societăţii şi a deciziilor care se iau la vârf. Şi că serviciile secrete, la rândul lor, sunt dirijate şi capacitate de puteri străine care, în general, nici nu mai maschează modul în care se realizează aceste operaţiuni.

Desigur, vor apare apărătorii principiului care vor veni cu scuza suveranităţii limitate impuse de apartenenţa la structuri supranaţionale şi de parteneriate asumate. Şi că asta justifică şi numirea unui fost şef de serviciu secret în funcţia de ambasador în Statele Unite, la fel ca şi plasarea în poziţii-cheie ale conexiunilor externe de persoane calificate prin cele două metode.

Dacă Teodorescu greşeşte, atunci greşim şi noi. Dacă nu, nu!