"Nobleţea" şpăgii

Este absolut firesc ca o fiică să-şi apere tatăl, reputaţia acestuia. Şi probabil că nimeni nu s-ar fi aşteptat ca Vanda Vlasov-David să facă altceva. Există însă o necesară măsură în cuvinte, dincolo de sentimente. Spune vicepreşedinta Curţii Internaţionale de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ că “este o nemernicie ca cineva să afirme că aş fi pronunţat vreo soluţie influenţată de cineva”. Până la proba contrarie are dreptate. O notă de îndoială induce însă tocmai cazul în care tatăl său, Mihail Vlasov a fost reţinut pentru primire de mită. Acesta i-a propus unui om de afaceri care avea o dispută de vreo patru milioane de euro cu un partener, bani pe care putea să-i piardă, să-i rezolve problema pentru doar un milion.
Cum? Foarte simplu: arbitrajul era la mâna sa şi putea să influenţeze instanţa care urma să judece cazul. Pe cine altcineva putea, mai degrabă, să influenţeze Vlasov, decât un membru al familiei sale? Este premisa cea mai simplă. Cu alte cuvinte, chiar tatăl îşi acuză, implicit, fiica că ar fi fost disponibilă pentru un astfel de demers.
Mai spune aceeaşi Vanda Vlasov, revoltată: ce e rău că tata joacă la Cazinou? E treaba lui cum îşi petrece timpul liber. Iar ruleta este o ocupaţie nobilă – mai simte nevoia să apese pedala argumentelor fostul fotomodel devenit peste noapte o autoritate în materie de justiţie. Paralela cu prinţul Albert de Monaco ne indică sentimentul unei anumite apartenenţe a clanului Vlasov-David, din care trei persoane au probleme de corupţie anchetate de justiţie.
Faptul că omul care prin abuz şi-a pus la dispoziţie o treime din bugetul Camerei de Comerţ, pe care să-l toace cum doreşte, şi că, probabil, cu aceşti bani îşi finanţează recreerea de fiecare seară, nu mai este o problemă personală. Este o problemă a Camerei de Comerţ, a comunităţii oamenilor de afaceri şi, nu în ultimul rând, a justiţiei. Faptul că Vlasov ar fi pierdut doar în ultimii ani peste 8 milioane de euro în cazinou (fapt confirmat de anchetele procurorilor în cazul cămătarilor, care-l finanţau) poate să pună o altă problemă: de unde proveneau aceşti bani? Cum erau ei agonisiţi? Nu cumva – chiar dacă membrii conducerii Camerei de Comerţ pretind că habar n-aveau de ce făcea preşedintele – din alte “servicii” de genul celui pe care intenţionase să-l facă patronului de la Infopress? Pentru că treimea de buget cu siguranţă că nu i-ar fi ajuns, aceasta acoperind doar cheltuielile pentru Rolls Royce-ul în care îşi plimba importanta persoană pe la sindrofii.
Un lucru este limpede: toate abuzurile şi operaţiunile ilicite pe care le desfăşoară, practic, de la Revoluţie încoace, după ce a ieşit din puşcăria în care-l aruncase Ceauşescu pentru acelaşi gen de fapte, au fost posibile datorită toleranţei sau indiferenţei celor care-i cunoşteau foarte bine năravurile şi care l-au ajutat să capete influenţă şi protecţie politică. Nici unul dintre semnalele lansate doar de presă de-a lungul timpului n-a fost în măsură să convingă autorităţile că activitatea acestui infractor cu ştaif trebuie stopată. O spun ca unul dintre cei care au semnalat aceste lucruri, având de suportat hărţuirea în justiţie din partea celor care ar fi trebuit să fie de mult legat…