„Nici pentru avere, nici pentru deosebita frumusețe a celuilalt”

Protocolul Bunei Învoiri, un document fără de care nu se încheia căsătorie religioasă în Ardealul de pe vremea Mitropolitului Andrei Șaguna Un document în care declari că nu te căsătorești nici pentru avere, nici pentru frumusețe. Este vorba de Protocolul Bunei Învoiri, un document fără de care nu se încheia căsătorie religioasă în Ardealul de pe vremea Mitropolitului Andrei Șaguna. După 1918, obiceiul acestui protocol a început să dispară, însă într-un sat din Sibiu acesta a fost semnat chiar și în cea de-a doua jumătate a secolului trecut. În perioada 1954-1978 și în anul 1982, 76 de perechi de miri din Fofeldea au semnat Protocolul Bunei Învoiri, adică au declarat că nu se căsătoresc din rațiuni economice sau pentru că ar fi obligați de părinții lor, scrie tribuna.ro. „Preotul spovedea pe fiecare tânăr în parte și încerca să afle dacă nu se căsătoresc din interes, pentru avere, sau siliți de părinți și nu din dragoste, de bunăvoie. Dacă preotul constata că la mijloc au fost niște aranjamente din interes, chema părinții și stătea de vorbă cu ei. Tinerii numai atunci semnau învoirea, când preotul ajungea la concluzia că cei doi tineri sunt hotărâți să facă acest pas. Poate așa se explică faptul că înainte nu erau atâtea divorțuri, soții duceau împreună și bucuria și necazul. Dacă tinerii semnau Protocolul Bunei Învoiri, în prima duminică preotul vestea căsătoria în biserică ca să știe toți oamenii”, scrie Doina Blaga în „Schița monografică a folclorului din satul Fofeldea”. Nici părinții nu scăpau de răspundere, așa că semnau o declarație conform căreia menționau că „dânșii nicidecum nu fac silă copiilor de sub tutoratul lor la căsătoria aceasta, ci își dau învoirea la căsătoria acelora care se întăresc cu însăși subscrierea lor.”