Neuroplastia şi percepţia

De când se naşte şi până la vârsta de 7 ani, omul ajunge să-şi creeze aproximativ 5000 de reţele neurale în care se află integrat programul comportamental. De la vârsta de 7 ani până la vărsta de 40 de ani, din punct de vedere statistic, omul (obişnuit) rămâne cu aproximativ jumătate din aceste reţele neurale. Deci omul nu numai că îşi opreşte creşterea câmpului conştient, dar şi „arde” ceea ce vitalitatea şi libertatea de exprimare a corpului de copil a reuşit să creeze. La nivel conştient, corpul fizic filtrează aproximativ 4000 de biţi de informaţie pe sec. La nivel subconştient, corpul uman filtrează aproximativ 400 miliarde biţi de informaţie pe secundă. Atâta timp cât planul conştient este limitat la filtrarea unor informaţii de bază precum percepţia prin simţuri a mediului ambiant şi reacţia bio-chimică (emoţii şi gânduri) la acest influx de percepţii, planul subconştient rămâne setat pe programele comportamentale transmise de la părinte la copil. Neuroplastia este abilitatea creierului de a se remodela în funcţie de cum percepem mediul ambiant. Acelaşi lucru este valabil în plasticitatea fenotipică sau abilitatea organismului de a-şi schimba trăsăturile observabile precum morfologia, dezvoltarea, proprietăţile biochimice şi fiziologice. Toate aceste lucruri pot rezulta şi din expresia structurii genetice a unui organism. Cei care au o percepţie diferită a lumii vor avea şi un creier diferit cu conexiuni neurologice diferite şi cu o expresie diferită a genelor (on-off-ul genetic). Dacă creierul oamenilor se modelează conform cu gândurile şi emoţiile produse de reacţia la percepţia mediului înconjurător, responsabilitatea acestei modelări este una dintre cele mai importante acţiuni de care omul trebuie să se preocupe. (A.P.)