Nelu Donca, la a 80-a aniversare

„M-am născut pe 7 noiembrie 1927, dar din cauza marilor zăpezi, nu m-au putut înscrie oficial decât pe 24 noiembrie, dată care a rămas oficială. Deci, toată viața am fost mai tânăr cu 17 zile”, mi se spunea zilele trecute. Originar din nordul Ardealului, s-a născut la Ploiești, a urmat parțial studiile în București ca elev al liceului Crețulescu. A jucat la FC Ploiești, dar a îndrăgit baschetul datorită lui Andrei Falbert, care era pedagog la „Casa Mareșalului” din capitală. Au fost tentative de a îmbrăca culorile roș-albastre, dar a fost refuzat, pentru că nu avea înălțime. La terminarea liceului a dat examen și a reușit la două facultăți, Academia Comercială și Drept. De la înființare, la Dinamo Brașov Pentru a nu mai fi în ochii CCA-ului (actuala Steaua), a fost trimis la noul înființat Dinamo Brașov. „La Brașov m-am întâlnit cu Tică Tănase, cu care am fost coleg de liceu la Ploiești. Cu el și cu Constantinescu am înființat secția de volei baschet. Am participat la primul campionat național, a cărui finală a avut loc la București, unde am luat locul 8. Este prima confruntare baschetbalistică brașoveană.” Reprofilare pe handbal, unde a și rămas „La un moment dat am fost chemat la conducere să trec la handbal. Patru jucători de lot național de la handbal, Szocs, Tischler, Bako și Mozoi Balasz au fost transferați la București. Au fost aduși de la Mediaș Otto Schmidts, Fritz Martini, iar din oraș Pitz Streifert și Kreste. Eram obișniut cu mingea, așa că adaptartea a fost rapidă”. Dinamo Brașov se afla la handbalul pe teren mare, handbalul cu 11 jucători (dispărut după 1963), în topul ierarhiei, alături de Făgăraș, Sibiu, Jimbolia și Reșița. Cum acest handbal și pe plan internațional era pe cale de dispariție, s-a trecut la handbalul în 7, care se practică și astăzi. „Devenisem antrenorul echipei cu care am ocupat un loc 2 și un titlu și atunci am trecut la o selecție a jucătorilor. Pentru mine a fost simplu, pentru că aveam îndemânarea de la baschet. Am reținut băieții care erau mai iuți, mai îndemânatici, cu o tehnică a mânuirii mingii mai bună. Am ajuns în 1958 la concursul de la București ca finalist, în care erau calificate Steaua și Dinamo București, Timișoara, Reșița, unde am ocupat locul 3.” A pus bazele Rulmentului Nelu Donca a avut o contribuție și la punerea temeliei viitoarei echipe de fete Rulmentul, nu înainte de a fi alături de necazul lui Pik Colibași, când acesta a fost scos din viața sportivă pe motive politice. „Pik Colibași m-a rugat să-i antrenez echipa de fete de la Progresul. Nu l-am putut refuza. A fost o perioadă scurtă, dar fructuoasă. Nu după mult timp, fostul mare atlet Victor Pop, angajat la Uzma Rulmentul, m-a contactat pentru a-i pregăti echipa pe care o formase. A fost greu, pentru că aveam de pregătit practic niște atlete cu o pregătire fizică extraordinară, dar fără nicio idee despre handbal. De aici mi-a venit ideea celor «trei dulapuri». Este sistemul de a posta pe semicerc trei jucătoare de o conformație deosebită, cu care atacul să fie blocat. Echipa a intrat în divizie și după un an i-am predat-o lui Erno Pahan.” Profesorul Donca de la SSE „Pentru mine, principala echipă era Dinamo, cu care evoluam în prima divizie. Am cerut aprobare pentru a avea ore și în învățământ, pentru a-mi da gradele, pentru că nu se știa niciodată ce se putea întâmpla.” Așa a ajuns profesor-antrenor la Școala Sportivă de Elevi, unde, printre alții i-a avut ca jucători pe Gabi Kicsid, viitor component în echipa campioană mondială, Adrian Jipescu, Mihail Soveja, Arpad Mathe, promovați în lotul național de tineret. Cursant și lector în străinătate Laborioasa activitate a lui Nelu Donca nu putea trece, fără ca alții să se înfrupte din ea. A fost trimis să predea studenților din Lisabona, timp de trei luni. A fost solicitat să rămână, dar s-a întors și și-a reluat locul la echipa lui de suflet. Înainte de Lisabona, a fost la Sofia, la un curs cu antrenorii și studenții bulgari. A condus și pregătirea echipei naționale a vecinilor de la Sud de Dunăre. La 40 de ani de activitate la clubul dinamovist, a predat ștafeta mai tine-rilor Cezar Nica și apoi Dorin Cian și Benone Nicolescu. Nelu Donca a fost onorat cu titlul de antrenor emerit pentru prodigioasa carieră, dar nu a primit titlul de cetățean de onoare al Brașovului, pe care îl merita pe deplin. Nici acum nu este prea târziu…