Neculaie se întoarce la Roman SA. Spune că a fost trimis în închisoare pentru că s-a luptat să facă autocamioane

Ajunsă la doar 100 de angajaţi, fabrica Roman SA îşi va schimba, din nou, proprietarul. Societatea Pro Roman SA, acţionarul majoritar al Roman SA, este în stare de faliment, iar potrivit tabelului creditorilor, suma datoriilor acesteia este de 93,76 milioane de lei (18,75 milioane de euro). Singurele active ale companiei sunt acţiunile pe care le deţine la Roman SA, acestea fiind în curs de evaluare. Astfel, acţiunile ar urma să fie vândute unui investitor interesat de uzina braşoveană de autocamioane pentru a stinge datoriile acumulate de acţionarul majoritar al acesteia. Potrivit unor surse din piaţă, pachetul majoritar de acţiuni ar valora peste 25 de milioane de euro.
Cea mai mare categorie de creanţe este cea chrirografară – 47,42 milioane de lei (9,48 milioane de euro) şi este deţinută, în principal, de familia Neculaie prin Prescon BV SA (30,97 milioane de lei), Prefa SA (6,24 milioane de lei), dar şi în nume propriu de Alexandru Neculaie, fiul fostului proprietar Ioan Neculaie (10,11 milioane de lei). În total, familia Neculaie deţine, direct şi prin firmele pe care le controlează, peste 51% din creanţele Pro Roman SA. „Pe mine m-au trimis în închisoare pentru că voiam să fac camioane. Puteau să îmi zică direct şi nu mai făceam. Nu vom mai face autocamioane la Braşov”, a declarat, pentru BizBraşov.ro, omul de afaceri, proaspăt scăpat de problemele cu justiţia.
Creanţele bugetare sunt în valoare de 43,61 milioane de lei, iar cel mai mare creditor al firmei falimentare este AJOFM Braşov, care are de recuperat 43,39 milioane de lei (pratic deţine 46,28% din totalul creanţelor firmei).
În categoria creanţelor garantate se află AJFP Braşov (cu puţin peste 24.000 de lei) şi Grup Oligopol SRL (cu 2,5 milioane de lei). Există şi o categorie a creanţelor salariale, cu aproape 200.000 de lei).
 
Contract de 2,5 milioane de euro cu Ministerul Apărării
Între timp, în ciuda situaţiei în care a fost adusă de cei care au administrat-o, compania Roman SA se încăpăţânează să reziste pe piaţă. Mai mult, a reuşit să câştige o licitaţie organizată de Ministerul Apărării pentru mentenanţa a 60 de autocamioane aparţinând armatei. Contractul este evaluat la aproximativ 2,5 milioane de euro, primele două autocamioane fiind deja livrate, iar alte cinci fiind în curs de finalizare.
Uzina braşoveană, care avea peste 25.000 de angajaţi în anii de glorie, a ajuns la un număr de 105 salariaţi şi s-a restrâns de la peste 50 de hale la doar şapte, dintre care doar şase sunt folosite.
Potrivit directorului executiv al fabricii, Carol Rugacs, compania a reuşit anul acesta să ajungă, doar în primele 11 luni, la afaceri de peste 6 milioane de lei doar din producţie, alte nouă milioane de lei provenind din vânzare de active. Anul trecut, cifra de afaceri corespunzătoare producţiei a fost de doar patru milioane de lei.

Istoria distrugerii uzinei braşovene de autocamioane
Roman Braşov, unitate care avea în 1989 peste 20.000 de salariaţi, a fost privatizată pe timpul Guvernului Năstase, iar şef la Privatizare era Ovidiu Muşetescu. În septembrie 2003, Executivul de atunci a hotărât vânzarea uzinei braşovene pentru un euro, din pricina restanţelor uriaşe la plata salariilor şi a utilităţilor, aproape 92 milioane de euro, precum şi a pierderilor de 23 milioane de euro.
Singurul ofertant al pachetului scos la vânzare a fost Pesaka Astana din Malaezia, adică unul din clienţii externi ai Roman. Malaezienii au ajuns în posesia a 94% din acţiunile uzinei şi prin contractul de privatizare s-au obligat să facă investiţii de 4 milioane de euro din fonduri proprii şi 45 de milioane de euro bani strânşi din credite. De asemenea, Pesaka Astana avea obligaţia să menţină producţia de autocamioane şi să plătească preţul rezultat ca urmare a conversiei pachetului datoriilor Roman către furnizorii de gaz şi electricitate, Distrigaz şi, respectiv, Electrica, companii deţinute atunci de statul român.
Anul următor, Guvernul Năstase a scos HG 24 prin care a stabilit noul acţionariat la SC Roman SA: Pesaka Astana – 10%, Uniunea Generală a Industriaşilor din România – UGIR 1903 – 3%, Camera de Comerţ şi Industrie Braşov – 5%, Universitatea „Transilvania“ – 2% şi Asociaţia Pro Roman cu 80%. Noul acţionar majoritar a devenit o asociaţie al cărei preşedinte era omul de afaceri braşovean Ioan Neculaie.
Apariţia Asociaţiei Pro Roman în structura acţionariatului, fără niciun fel de licitaţie, şi decăderea Pesaka Astana din rolul de acţionar majoritar, s-a făcut la cererea expresă a politicienilor locali ai PSD care l-ar fi convins pe premierul Adrian Năstase că „este mai bine aşa pentru toată lumea”. Asociaţia Pro Braşov nu era societate cu scop lucrativ şi în consecinţă a înfiinţat compania Pro Roman. Neculaie a obţinut controlul societăţii după ce a încheiat un contract de împrumut cu Asociaţia Pro Braşov, în numa personal, pentru suma de aprape 35.000 de dolari. Având aceşti bani, asociaţia i-a vărsat mai apoi în contul statului, conform contractului de privatizare. Împrumutul de 35.000 de dolari, plătit în lei, a fost garantat cu acţiunile pe care Asociaţia Pro Roman le avea la Roman. Cu o zi înainte de data scadentă a împrumutului, ceilalţi acţionari ai Roman au dorit să restituie cei 35.000 de dolari, numai că au făcut-o într-un cont ce nu aparţinea lui Neculaie, fiind duşi în eroare de acesta. După expirarea termenului de restituire, omul de afaceri s-a prezentat la Registrul Comerţului şi a executat garanţia, devenind astfel proprietar pe cei 80% din Roman Braşov. A urmat un şir întreg de procese între Pro Roman şi Ioan Neculaie, acesta din urmă recurgând la o serie de măriri de capital, de vânzări de bunuri şi de împrumuturi prin diverse firme pe care le controla.
În martie 2010, Neculaie a pierdut dreptul de proprietate asupra pachetului majoritar de acţiuni la societatea Pro Roman, administratorul parcului industrial Roman Braşov, în favoarea omului de afaceri Ioan Olaru. La data de 20 aprilie 2011 a fost condamnat la patru ani de închisoare cu suspendare pentru că a construit ilegal pe un teren al cărui proprietar era tot Ioan Olaru. În ciuda faptului că instanţele au decis că Neculaie nu mai este acţionarul Roman SA, acesta a reuşit în 2012 să parafeze la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară un contract prin care compania sa, Prescon BV SA, a închiriat tot ce deţine Roman în parcul industrial, adică terenuri, clădiri şi utilaje. Închirierea a fost pe 10 ani cu 0,5 euro/mp /lună pentru construcţii şi 0,12 euro pentru terenuri. Contractul stipula că Prescon rămânea stăpân pe uzină în următorul deceniu, chiar dacă societatea ar fi fost vândută de noul proprietar sau dacă intra în faliment. Anul următor, instanţa a constatat că actul de închiriere este lovit de nulitate, iar Tribunalul Braşov a făcut apoi lista completă a spaţiilor pe care Neculaie trebuia să le părăsească deîndată. Totodată, Tribunalul Braşov a decis în 2014 deschiderea procedurii de insolvenţă a SC Pro Roman SA, la cererea Prescon BV.

Istorie de peste 100 de ani
Uzina braşoveană a fost înfiinţată în 1921 sub numele de ROMLOC, producând pe atunci material rulant, mai târziu motoare şi automobile. În 1938, fabrica a început să producă armament. După venirea comuniştilor la conducere, în 1953, firma ia denumirea de „Steagul Roşu”. Treptat s-a specializat în domeniu, mai târziu ajungând la autoutilitare. Linia de producţie a fost pornită în 1971 cu un model motorizat Diesel sub licenţă MAN. Cumpărarea acestei licenţe a fost urmată de o amplă dezvoltare tehnologică şi umană a Uzinei „Steagul Roşu” (în perioada 1971-1974, urmată de 1975-1979) în acelaşi ritm cu întreaga industrie românească, care depindea de transporturi. În 1977 se ajungea la producţie record de 33.000 de maşini, pe an.