Neculaie, scoate banii!

Patronul stegarilor, Ioan Neculaie nu mai poate dosi banii din fotbal la nesfârşit, trebuie să-şi mai plătească şi angajaţii! Euforia unei salvări venite în ultima clipă începe să se stingă, au trecut deja câteva zile de la egalul de la Mediaş şi ne putem gândi la o analiză „la rece”, asupra unui sezon mai degrabă dezamăgitor, care a întărit convingerea suporterilor braşoveni asupra unor aspecte care dăinuie de ceva vreme în curtea lui FC Braşov. Altfel spus, preşedintelui Neculaie îi sunt mult mai familiale adunările şi înmulţirile, scăderea şi împărţirea fiindu-i operaţiuni strict necunoscute. Jucătorii, antrenorii, dar şi ceilalţi angajaţi ai clubului sunt neplătiţi de jumătate de an!

Acum un an, un loc 7 care însemna cea mai bună clasare de la revenirea în Liga I le dădea fanilor dreptul să viseze la mai mult. Performanţa obţinută atunci a adus şi un bonus substanţial din drepturile TV, 2.200.000 de euro, aşa că premisele unui sezon şi mai bun erau cât se poate de reale. În vara trecută, însă, au părăsit echipa Nuno Viveiros, Javier Velayos, Cristi Munteanu şi Paul Batin, ultimul revenit după împrumut la CFR Cluj. A fost primul semn de întrebare asupra unui parcurs asemănător pentru campionatul care stătea să înceapă. Motivul majorităţii plecărilor a fost partea financiară, iar deşi erau toţi titulari de drept, chiar componenţi ai nucleului de bază, salariile considerate mult prea mari au atârnat decisiv în decizia clubului de a continua fără ei. „Găurile” formate astfel în echipă s-au simţit extrem de tare în prima parte a campionatului. 2 puncte în primele 5 etape şi dintr-o „nucă tare”, FC Braşov devenea o candidată la retrogradare, alăturându-se în „subsol” concitadinei Corona, despre care toată lumea se întreba ce caută în prima ligă. Eşecul de la Galaţi l-a schimbat pe Adrian Szabo (unul din artizanii parcursului bun din sezonului precedent) cu Aurică Ţicleanu. În acelaşi timp, conducătorii „stegarilor” au început să îşi dea seama de subţirimea primului „11” şi au încercat câteva mutări care să mai îndrepte situaţia: Andrei Cristea, croatul Aganovic şi o revenire a lui Romeo Surdu. Ţicleanu nu a rezistat decât 4 etape, după o ceartă cu patronul Neculaie ieşind la iveală o veche meteahnă a grupării „galben-negre”, schimbările dese de antrenori. A venit Alex Pelici, a debutat frumos, cu o victorie în cupă împotriva CFR-ului, premieră pentru „stegari” de la ultima promovare. A fost doar un „foc de paie”, iar evoluţia echipei continua să nu convingă, plutind undeva în derivă pe ultimele locuri în clasament, aspect la care s-a adăugat şi o eliminare neaşteptată din Cupă, în faţa Viitorului. Sarabanda a continuat în noiembrie, a „ieşit” Pelici, a „intrat” Ilie Stan, care a debutat de asemenea cu o victorie frumoasă, 2-1 în derby-ul cu Corona. Au urmat însă trei egaluri şi două înfrângeri până în pauza de iarnă, acestea, alături de anumite neînţelegeri cu Constantin Zotta, fiind de ajuns pentru a-i şubrezi scaunul tehnicianului. Pe de altă parte, jucătorii au plecat în vacanţă cu restanţe uriaşe, de cinci luni, record la acea vreme pentru întreg campionatul. Situaţia a mai fost remediată în ianuarie, trei salarii fiind plătite fotbaliştilor, antrenor nou, în persoana lui Cornel Ţălnar, iar la nivelul lotului nume mari, precum Grigorie, Szekely sau Marius Constantin, de la care toată suflarea fotbalistică de sub Tâmpa aştepta salvarea. Un egal smuls în prelungiri Petrolului plin de vedete al lui Contra au adus o licărire în ochii fanilor braşoveni, însă au urmat înfrângerile cu Botoşani şi Oţelul, iar teama retrogradării era tot mai mare. Momentul psihologic, poate, al întreg campionatului, l-a reprezentat victoria, obţinută de asemenea, în prelungiri, de la Timişoara. A urmat un parcurs pe care, toată lumea îl aştepta de multă vreme. Etape la rând cu puncte câştigate, care se adunau în tolba „galben-negrilor” , iar paşii greşiţi veneau rar şi în locuri unde nici nu puteam emite mari pretenţii, la Vaslui (pe când încă moldovenii nu se dezintegraseră) sau în Ghencea. Poate doar egalul din fieful tinerilor lui Hagi să fi fost o excepţie, o victorie acolo fiind, poate, mai logică. După succesul împotriva Coronei, echipa se ridicase bine deasupra liniei şi calculele spuneau că stegarii mai aveau nevoie de trei puncte în ultimele trei etape. Între timp însă, contracandidatele îşi câştigau meciurile, agoniseala strânsă în ultimele etape de echipele de la retrogradare fiind, probabil, demne de un record la nivel mondial. N-a fost să „ciupească” nimic în deplasarea din Gruia şi toată atenţia se îndrepta către „finala” de acasă cu „U”. Băieţii lui Ţălnar au făcut atunci una din cele mai bune partide, dar până în careul de 16 metri. Acolo au apărut problemele, ratări pe bandă rulantă şi chiar un gol anulat (absolut corect) al lui Bruno Madeira, iar scorul final a fost o remiză nulă, care îi salva pe „studenţi”, iar braşovenilor le lăsa încă 4 zile de chin şi calcule. Salvarea s-a jucat până în ultimul minut, tensiunea a fost maximă, atât în meciul lor de la Mediaş, cât şi în celelalte, disputate la aceeaşi oră. Timişoara şi Săgeata au rămas sub linie, FC Braşov obţinând o salvare care, pe lângă aspectul unei evoluţii bune în returul de campionat, se datorează în mare măsură şi situaţiei de la Vaslui.

Întârzierile salariale, sport naţional sub Tâmpa
O salvare de la retrogradare nu are cum să nu bucure fanii echipei, dar impresia generală asupra sezonului 2013-2014 nu este deloc cea mai bună. De la momentul locului 7 de acum un an, care a asigurat totodată şi o bună parte dintr-un buget deloc rău pentru Liga I, la locul 15, care pe plan sportiv înseamnă retrogradare, drumul a fost destul de complicat. A contat şi strategia „merge şi aşa” a conducerii, care nu a acoperit decât pe hârtie posturile devenite libere după plecările din vara trecută. A contat şi capitolul la care suntem „campioni” de ani de zile, schimbările numeroase şi dese de antrenori. Au contat şi întârzierile salariale, la care FC Braşov se află, de asemenea, în top de sezoane bune. A contat şi valoarea anumitor jucători, câţiva, care poate atât pot să evolueze, cât pentru o salvare de la retrogradare la limită. Nu ştim dacă „păcălelile” lui Neculaie sau veşnicele amânări salariale venite dinspre Zota mai pot ţine şi în sezonul următor. Mai ales că 16 jucători din lot şi-au încheiat înţelegerile cu FC Braşov şi e greu de crezut că ar mai accepta propuneri de la o conducere neserioasă. Ori alţii care să poată fi îmbrobodiţi, să vină pe promisiuni, să aibă şi valoare de prima ligă, de unde?

Sezonul viitor retrogradează şase echipe, în condiţiile ăstea se mai poate salva Braşovul?
Ne dorim cu toţii ca sezonul următor să însemne altceva, dar primele semne venite dinspre club nu sunt, deocamdată, din cele mai bune. Jucătorii au fost la un pas să nu intre în cantonament înaintea unui meci decisiv, cel cu „U”, fapt care trădează probleme financiare destul de serioase. Surdu a plătit chiar cu excluderea din lot, după acea grevă nerealizată până la urmă, despre care atacantul a lăsat să se înţeleagă că a fost, de fapt, a tuturor. „Eu am vrut să intru în cantonament să-mi ajut echipa să se salveze de la retrogradare, dar conducerea a considerat ca eu sunt responsabil pentru nemulţumirea colegilor mei pentru restanţele financiare”, a spus Romică înaintea ultimei etape.  Chiar şi după salvare, s-a plecat în vacanţă cu restanţe la fel de mari, prin târg circulând vorba că unii jucători au fost nevoiţi să se împrumute pentru un rezervor de benzină care să îi ducă până acasă. Sunt aspecte care spun multe despre o situaţie care ar trebui mult îndreptată pentru a începe un nou sezon în linişte. Dacă se va adopta din nou clasicul „merge şi aşa”, la iarnă, când se va încerca iarăşi un „tur de forţă” care să aducă o nouă salvare s-ar putea să fie prea târziu, în condiţiile în care vor retrograda nu mai puţin de 6 echipe.