Neaoșismul ca atu electoral

Evident că pentru funcțiile care presupun cunoașterea și înțelegerea mecanismelor și nevoilor unei comunități, cei mai calificați ar trebui să fie oamenii locului. Așa se întâmplă, de cele mai multe ori, in special în micile localități. Rareori - și doar datorită unor calități deosebite, - cei veniți de prin alte părți reușesc să câștige încrederea cetățenilor. Iar pentru asta trebuie să facă, de obicei, mai mult decât ar face un localnic. Nu neapărat ceea ce scrie pe documentul de identitate la locul nașterii e important. Ci modul în care respectivul este asimilat sau își asimilează principiile și formele de manifestare ale unei comunități. Cea mai complicată problemă o ridică, din acest punct de vedere, Capitala. Este mediul cosmopolit în care se amestecă lume de toate soiurile și unde identitatea de „bucureștean” este greu de definit. Poate doar în cazul mahalalaelor, unde stabilitatea a fost mai mare decât în alte părți. Este greu de știut care este procentul celor născuți și crescuți din părinți și bunici bucureșteni, care își reprezintă locul nașterii prin coordonate identitare. Marile orașe sunt, tot mai mult, adăposturi de mai lungă sau mai scurtă durată pentru cei care își caută o soluție de viață mai confortabilă și, oricum, mai apropiată de locul de muncă. În acest amestec pestriț poți face cu greu portretul-robot al candidatului la funcția de primar. General. De primar al primarilor. Dacă în cazul sectoarelor lucrurile sunt mai simple, putându-se realiza o relație mai directă și mai stabilă între cetățean și purtătorul mesajelor sale, la nivel metropolitan lucrurile sunt diferite. Asist la o dezbatere, un început de dezbatere, pe tema neaoșismului. Întâmplarea - sau nu ea? - face ca independentul Sorin Oprescu să fie cam primul primar general - dacă va fi ales - care se poate lăuda cu rădăcinile sale dâmbovițene. Halaicu nu știu exact de pe unde era, Ciorbea venea din Țara Moților, Lis nu se definea prea clar, iar Băsescu ancorase aici din Dobrogea natală. Videanu este bărăgănean, iar Blaga - cel care i se opune, teoretic, lui Oprescu - este ardelean. Cât poate să cântărească acest fapt în balanța alegerilor de la 1 iunie? Cum poate prevala adaptabilitatea lui Oprescu în fața pragmatismului domol al lui Blaga? Sau viceversa. Cred, că până la proba contrarie, principalul test îl constituie limba. Adică limbajul. Va avea avantaj, în general, cel care vorbește cel mai pe înțelesul alegătorilor. Până la viitoarele fapte, contează vorbele. Aici Oprescu pare să fie în avantaj. În avantaj e și Orban, lui însă îi lipsesc alte câteva lucruri. „Vorba dulce” i-a adus lui Băsescu două mandate de primar general și modelul său ar putea să fie unul care să-l dezavantajeze pe candidatul pe care-l susține. În acest caz, dincolo de eventualitatea de a avea, pentru prima dată, un primar băștinaș, Bucureștiul continuă să-l aștepte pe „omul providențial”, care să-l scoată din criza de creștere.