Neamprostia ca rang nobiliar

"Și-a fost o nunta ca-n povești" este happy-end-ul oricărui basm în care frumoasa fiică a regelui își unește destinul cu fermecătorul prinț ce o salvează din ghearele balaurului. Nunțile împărătețti sau princiare au rezistat eroziunii timpului. Recent am asistat - prin intermediul mass-media internațională - la două dintre acestea: căsătoria prințului moștenitor al Marii Britanii cu o frumoasă reprezentantă a aristocrației businessului. Și cea dintre principele Albert de Monaco și o încântătoare sud-africană, campioană de natație. În ambele cazuri observăm că monarhiile continentale simt nevoia de sânge proaspăt pe care-l găsesc în noua aristocrație de merit. România are și ea nunțile sale de poveste. Dacă nu este vorba de cea a fiului lui Bercea Mondialul cu o frumoasă pirandă de prin Buzescu, este cazul celei dintre proaspăt divorțatul Cristi Borcea și cea pentru care și-a lăsat nevasta intoxicată cu mercur și cei trei copii: Alina - nu importă și mai cum. Un fost vânzător de butelii și o damă de companie și-au unit, duminică, existențele actuale și viitoare într-o montare demnă de curtea imperială de la Sibiu. Un milion de euro - bani făcuți prin transpirația frunții de gânditor în ale afacerilor dubioase, au fost aruncați pentru a-i impresiona pe cei 600 de invitați aleși pe sprânceană din high-life-ul vremurilor noi. Nimic din ceea ce ar fi putut să-i uimească pe participanții la eveniment n-a fost precupețit, nunta transformându-se într-un reper de marcă al existenței noastre contemporane, care se va împărți între "înainte de" și "după" nunta lui Borcea. Ce a dat, însă, pe fond, dimensiunea de eveniment național al acestei întâmplări? Nu persdoanele în sine, nu ceremonialul, nici măcar extravagantul naș - un europarlamentar cu turmă proprietate personală - ci curiozitatea maladivă a plebei, satisfăcută plenar de o mass-media disperată după audiență de orice fel. Această nuntă - cât a fost ea de somptuoasă n-ar fi existat în memoria colectivă dacă n-ar fi fost promovată până dincolo de limitele decenței de către televiziunile și ziarele care au considerat că astfel își fac datoria față de cei de pe urma cărora trăiesc. A fost un triumf al neamprostiei, al kitsch-ului, al bădărăniei echipate în brand-uri exclusiviste. Un eveniment care ar fi fost normal să rămână unul personal, al celor implicați, a fost transformar într-un soi de sărbătoare națională. Pe care poporul o merită din plin. După 20 de ani de exercițiu democratic, modelele de referință rămân Cristi Borcea și Gigi Becali. Și Alina...