„Ne cerem scuze că ne-a ars casa”: un episod de cinism în formă pură, la Dumbrăviţa. Cum e cu vecinii şi la Cristian: legea statului şi legea satului

Un mare necaz petrecut la Dumbrăviţa marţi, 20 iulie, a trecut oarecum neobservat publicului larg, ziua Sfântului Ilie fiind una „de potop” în Braşov, în multe localităţi din judeţ. 30 de gospodării au fost inundate, două case au fost trăsnite de fulger la Râşnov şi Ohaba, dar o casă a luat foc şi la Dumbrăviţa, lucru care nu a apărut însă în comunicările ISU Braşov. Chiar în ziua în care trebuiau să sărbătorească 40 de ani de căsătorie, membrii unei familii din comună au rămas fără acoperiş deasupra capului, casa lor fiind cuprinsă de flăcările extinse de la magazia unui vecin. Pentru că în preajmă erau liniile de medie tensiune care alimentau întreg satul, a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică în localitate. A fost vorba un caz de forţă majoră, dar reacţia unor consăteni a scos la suprafaţă urâta faţă a lumii. Un cinism în formă pură, de care rar auzi. În timp ce oamenilor le ardea casa, alţii îi certau pe Facebook, reproşându-le că ei suferă, că nu le „merge” curentul. Tot pe Facebook, acolo unde localnicii din Dumbrăviţa au un grup de socializare, în timp ce majoritatea îşi exprima regretele sau susţinerea faţă de oamenii loviţi de soartă, un alt localnic întreba cât mai stă blocat drumul.

„Dragi concetăţeni...”
Surprinzătoare a fost şi reacţia proprietarului: scuze exprimate cu eleganţă, dar şi cu o „săgeată cu umor”, care să le atingă obrazul, celor care îl au gros.
„Dragi concetăţeni, ne cerem scuze că ne-a ars casa şi astfel s-a luat curentul în comună aproape toată ziua. Încercăm data viitoare să o ţinem doar mocnit, să nu vă afecteze prea tare. Pentru că am văzut o postare mai devreme cu nemulţumiri pe tema întreruperii curentului, vă rog, dacă vi s-a stricat carnea în frigider, să faceţi o listă şi, când taie S.S. (nume anonimizat de redacţie, n.r.) porcul, vă face un pachet... Mai în glumă, mai în serios acum, nu a vrut nimeni să se întâmple acest incident, nici la noi, nici la vecinii noştri, dar viaţa va merge mai departe! Le mulţumesc din suflet tuturor celor care s-au implicat la stingerea incendiului. Foarte uşor se putea extinde la încă 3-4 case din vecinătate…”, a scris fiul proprietarilor a căror casă a luat foc de la o magazie a vecinului. „Să se ardă şi subiectul astă şi să trecem la următorul... «Dumnezeu ne-a dat, Dumnezeu ne-a luat, fie numele Domnului binecuvântat»”, îşi încheie braşoveanul postarea.
 
„Lume multă, puţini oameni”
Cum vede majoritatea (încă) lucrurile? „Cred că suntem singura naţie din lume care înjură că s-a luat curentul din cauza unei case care a luat foc în comunitate. Nu ne mai facem bine!”, a spus un localnic. „Lume multă, puţini oameni!  Doamne, ce-am ajuns!”, a adăugat altcineva.
Totodată, oamenii au punctat şi un alt lucru: „Este mai bine să stăm să filmăm decât să punem mâna să ajutăm! Şi mai ales să vorbim!”. „Dacă toţi din centru care stăteau şi se uitau cum arde la contabilu` ar fi adus fiecare o găleată de apă, nu se ajungea să ardă şi la S.S. (nume anonimizat de redacţie, n.r.) şi curentul nu era oprit 6/7 ore, dar cum e mai important să stăm să ne uităm şi după să judecăm sau să facem poze şi video pe Facebook... Oamenii din comună erau odată prezenţi la necaz ... Odată...” sau „Pe mine nu mă mai surprind astfel de reacţii sau comentarii, de la cetăţenii din ziua de astăzi. Faptele şi gândurile lor parcă sunt să producă cu orice preţ pagube. Mă bucur că pompierii sunt profesionişti şi împiedică alte dezastre”, au fost alte constatări făcute de consăteni.
 
„Neputincioasă, dar cu demnitate şi credinţă”
Multe mesaje de susţinere au fost transmise de localnici, vi-l prezentăm pe cel mai reprezentativ: „Da, viaţa merge mai departe şi pentru noi, şi pentru familiile care au trecut prin această nenorocire. Şi va merge, vă garantează un om care a fost câteva ore lângă familia care a privit neputincioasă, dar cu demnitate şi credinţă, tot ce focul a distrus. Şi au avut puterea să se îmbrăţişeze şi să-şi ureze «La mulţi ani!». Marţi au avut 40 de ani de căsătorie! Nu am cerut permisiunea lor să spun asta, dar a fost un moment pe care am simţit că trebuie şi merită să-l relatez. Asta pentru cei care nu mai pot sau nu mai vor să fie oameni”.

Cum s-a produs dezastrul
Primarul comunei Dumbrăviţa, Zachiu Popa, ne-a spus că incendiul s-a produs în 20 iulie, de dimineaţă, pe strada Crizbavului din satul Dumbrăviţa. „Conform primelor estimări ale pompierilor, incendiul ar fi apărut la o magazie şi a ajuns apoi la casa unui vecin (proprietarul care şi-a cerut scuze – n.r.). Flăcările erau la aproximativ 1,5 - 2 metri de linia de medie tensiune care alimentează satul Dumbrăviţa, motiv pentru care pompierii au decis închiderea liniei de medie tensiune, pentru a evita apariţia unor probleme mai grave”, ne-a declarat primarul comunei.
Acesta a menţionat că alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă destul de mult, între orele 11.30 şi 17.00, însă măsura a fost absolut necesară.
Conform aceleiaşi surse, acest incendiu a afectat acoperişul casei, pagubele fiind mari. „Din fericire, nu a fost nimeni rănit. Acum este în derulare o anchetă, pentru a se stabili cu exactitate cauzele”, a mai spus primarul.

Noi şi „veneticii”
Tot recent, „gura lumii”, parcă şi mai rea pe Facebook, unde e „sub anonimat”, a scos la iveală tot o latură egoistă, şi la Cristian. Într-un Braşov mândru de modelul de convieţuire paşnică între români, saşi, maghiari şi alte etnii, aici s-a consumat un episod care arată că unii braşoveni „nu se amestecă”. Pline sunt discuţiile în spaţiul public de moldoveni, braşovenii îi au pe şcheieni, ca „vatră”, brănenii, râşnovenii – sunt încă mulţi care ţin discursul cu „veneticii”.  Nu sunt singurii, după cum o dovedeşte gestionarea unei nemulţumiri între cristoloveni, cei „din tată-n fiu” şi noii veniţi, „parveniţii” din cartierele noi...

Tupeul de la 1 noaptea: „Dacă nu ţi se mai scoală, fă-te poliţist”
Concret, luna trecută, o localnică dintr-un cartier nou din Cristian a lansat un sondaj pe grupul de Facebook al comunei, subiectul fiind petrecerile cu muzică asurzitoare în miez de noapte. „Pentru că se repeta din ce în ce mai des acest comportament într-un cartier din Cristian. Cineva se simte bine la 1 noaptea. S-a simţit la fel de bine şi acum 2 săptămâni. Cu toate termopanele, volens-nolens ascultăm lăutărească la 1 noaptea, de mă trezesc din somn. Vine Poliţia. Se aude tare din boxe «Dacă nu ţi se mai scoală, fă-te poliţist» (o melodie a celor de la Paraziţii, n.r.)”, aşa îşi justifică aceasta demersul. „Mi se tot spune că dacă nu-mi convine, să mă mut înapoi de unde am venit, aici sunt la ţară şi aici se lasă omul în pace dacă se simte bine. Întrebare pentru cristoloveni: cine are dreptate? Eu, că îmi permit să reclam un astfel de comportament, care într-o comunitate e deranjant? Sau cel care se simte bine şi e liber să se simtă bine oricând şi oricum, că e la el acasă (dar zgomotul e peste tot)?”, a fost dezbaterea lansată.
De aici, lumea s-a împărţit în 3 tabere: cei cu legea statului (linişte între 22.00 – 06.00), legea satului (facem ce vrem, noi suntem cristoloveni, voi abia v-aţi mutat) şi cei neutri, dar în tabăra bunului simţ.

Legea satului şi citate din „domnul Scripcaru”
„Plecaţi din Cristian, să cânte muzica”/ „Mergeţi cu toţii la petrecere. Nu strică puţină veselie!”, sunt mesajele „cuminţi” ale celor care par că au ceva cu „veneticii”.  „Super-replica” celor care gândesc aşa a fost însă alta: „1. În Cristian sunteţi la ţară. 2. Nu cred că nu aţi avut niciodată nici o petrecere sau ceva. Nu sunt de acord cu deranjarea vecinilor, dar dacă se întâmplă de două ori pe an pentru o zi de naştere, pot suporta asta. Ceea ce nu suport e că nu ştiu de unde toţi oamenii aştia, noii Cristoloveni care au venit în comuna noastră doar să dea cu noi de gard. Anul trecut în campanie, domnul Scripcaru a zis nu îţi convine la Braşov, mută-te. Presa a făcut mare tam-tam pe asta. Dar a fost o super replică. Şi sincer asta e şi replica mea. Dacă nu îţi plac vecinii, doamnă, dumneata i-ai găsit pe ei, nu ei pe dumneata. Mai sunt şi alte locuri minunate în România, unde te aşteaptă”.
„Numai lume care se plânge avem în Cristian de când au venit fel şi fel de oameni. Nu înţeleg de ce un om care a crescut în Cristian nu postează că îl deranjează, numai voi care abia v-aţi mutat. Din 10 postări, 9 sunt de la persoane străine care se plâng”, a adăugat un alt localnic, potrivit căruia aplicabilă în speţă e „legea satului”.

Legea statului
De partea cealaltă, nici cei cu „legea statului”, nu s-au lăsat mai prejos. „Dar legea nu e şi pentru voi, cristolovenii gălăgioşi?! Trăieşti cu impresia că legea se aplică selectiv, adică trebuie să ocolească Cristianul?! Nu scrie la intrarea în comună că aici e Vestul Sălbatic”. Sau: „De când până unde a fi de la ţară înseamnă să fii idiot, nu cred că este ok să deranjezi un întreg cartier că eşti tu jupân. (...) a fi vechi în acesta comună nu-ţi dă dreptul să fii handicapat mental”.
Punctul pe „i” l-a pus un alt sătean: „Titlul de Cristolovean vechi nu garantează nici un fel de superioritate sau autoritate morală... Normele de bun simţ şi respect reciproc în cadrul unei comunităţi sunt norme egal aplicabile pentru toţi, fie ei cristoloveni vechi sau noi. Să îţi vină cheful ca la fiecare 2-3 săptămâni să scoţi boxele în curte ca să te audă toţi vecinii cât de «jemanfişist» eşti, nu este o dovadă a vechimii în comunitate, ci doar o dovadă a nesimţirii”.

Legea bunului simţ
Până la urmă, „omul sfinţeşte locul”, au atras atenţia oamenii de bun simţ: „Aici este vorba doar de bun simţ şi adăugăm şi cei 7 ani de acasă”, „Legea nescrisă a bunului simţ este pentru noi toţi, indiferent de vechi/noi”. Un alt argument: „Eleganţa, discreţia şi bunul simţ sunt calităţi regeşti. Deci... muzica în surdină, la tine în casă...”.

„Morala”
Am urmărit „sondajul” şi, nici după o lună nu s-a ajuns la o concluzie de toţi împărtăşită. Doar cea cu „bunul simţ” a rămas necontrazisă, dar problema a rămas aceeaşi: pusul în practică.
Demersul doamnei care a lansat sondajul s-a soldat însă cu ceva concret: „În urma postării, văzând că am şi filmat, Poliţia Locală m-a contactat să semnez ca martor”. Tot ea explică că „procedurile Poliţiei se pare că sunt destul de complicate, astfel încât să aibă câştig de cauză. Pentru că atunci când făptaşul refuză semnarea procesului verbal, fără martori şi probe, sunt slabe şansele să existe o sancţiune reală. Va exista una, dar fără martor sau fără semnătură, nu are nicio putere juridică. Doar cu semnătura poliţistului, procesul verbal poate fi atacat în instanţă şi invalidat. Tradus: muncă degeaba şi umilinţă pe spatele Poliţiei. Cu martor însă, se schimbă datele problemei. Nu am ştiut acest lucru până acum. Poliţia Locală îşi face datoria, dar legea e firavă, ei nu au dotările necesare unor situaţii de criză, aşadar, e nevoie ca şi noi să ieşim din zona noastră de confort şi să punem o mână de ajutor...”.
Totodată, după cum au constatat şi alţi cetăţeni, „în ultima vreme Poliţia vine de fiecare dată...”.
Dezbaterea a rămas deschisă, a rămas în urmă şi o altă întrebare: „Câtă vechime trebuie ca din «nou» să devii «vechi»?”.     




 

CRISTIAN:  

DUMBRĂVIŢA: