Naşterea Domnului

Una dintre stihirile (cântări religioase intonate, în deosebi, în cadrul Utreniei) pe care le vom asculta la slujba de duminică din această săptămână evidenţiază importanţa praznicului pe care îl sărbătorim: „că astăzi primeşte Vitleemul, pe Cel ce şade pururea împreună cu Tatăl; astăzi îngerii slăvesc pe Pruncul, Cel ce S-a născut, cu dumnezeiască cuviinţă. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, întru oameni bunăvoire”.
Naşterea Domnului este relatată în scrierile Sfinţilor Evanghelişti Luca şi Matei. Este punctată, aşadar, sosirea la Betleem în urma unui recensământ. Magii i-au adus pruncului Iisus celebrele daruri: aurul, smirna şi tămâia. Conform exegeţilor (celor care interpretează textele religioase), aurul semnifică regalitatea, smirna ar putea reprezenta răstignirea, jertfirea Domnului nostru Iisus Hristos, iar tămâia aduce aminte de dumnezeire, deoarece numai lui Dumnezeu I se jertfeşte tămâie.
Sfântul Evanghelist Luca a fost cel care a completat scrierile Sfântului Evanghelist Matei amintind de Buna Vestire, de ieslea pentru animale în care s-a născut pruncul cel sfânt şi de mătruriile păstorilor care au fost anunţaţi despre marea minune de către un înger (Arhanghelul Gavriil, potrivit Sfântului Mucenic Ciprian). Sfântul Ierarh Atanasie povesteşte despre momentul în care Iosif l-a cunoscut cu adevărat pe Cel purtat în pântecele Sfintei Fecioare abia în momentul naşterii Sale. Se consideră, astfel, că ziua naşterii ar fi fost sâmbăta spre duminica, la miezul nopţii.