Năstase

Asta este condiția unei persoane publice: place și e acceptată, uneori necondiționat, de o anumită categorie, fiind în același timp dezagreabilă unei alte părți. Unanimitatea – formală – a dispărut odată cu regimurile totalitare, apte să anuleze orice fel de disidență. Adrian Năstase a făcut și face parte din această categorie. Sentimentele pe care le-a generat în jurul său au fost determinate de condiția sa de om forte. Niciunul dintre politicienii postdecembriști de până la el nu a deținut o asemenea putere: a fost șef de partid, șef de guvern, lider autoritar al celui mai mari forțe politice a momentului. Adulația și detestarea au fost pe măsură. Destinul său politic are însă o caracteristică aparte: Năstase și-a plătit momentele de glorie cu vârf și îndesat. Nimeni nu a mai fost hărțuit și vânat ca el, vreme de opt ani lungi. N-am să mă pronunț aici asupra vinovăției sale. Justiția și-a spus cuvântul, decizia fiind luată pe baza martorilor și documentelor strânse cu neverosimilă hărnicie de DNA. Am să mă refer doar la faptul că, vreme de opt ani, Năstase a fost ținta absolută, iar în jurul persoanei sale s-a țesut o adevărată plasă de suspiciuni și acuzații menite să nu-i lase nici o șansă de scăpare. Dacă s-ar face un sondaj cu unică întrebare: “Cui i se datorează condamnarea lui Năstase?” răspunsul, în proporție de 90%, ar fi: lui Băsescu! Dealtfel, acesta nu și-a ascuns niciodată aversiunea sa față de personajul care-l domina prin cultură, educație, civilizație. Cu sprijin deloc dezinteresat din afară, l-a ales pentru a fi exponatul principal al panopliei anticorupției – “peștele cel mare” pe care-l reclamau Washingtonul și Bruxelles, excedate de atmosfera generală din România. Iar pentru asta nu s-a precupețit nimic (ar fi interesant de aflat cât s-a cheltuit cu urmărirea penală a lui Năstase, în cele trei dosare), DNA-ul devenind instrumentul specializat și dedicat al acestei acțiuni, în care s-au folosit toate mijloacele posibile din recuzita procuraturii de pe vremuri: fabricarea de probe (dolarii din 2006 folosiți la achizițiile din 2003), intimidarea martorilor (Grăjdan, și nu numai), confecționarea de prejudicii, manipularea magistraților (problema doamnei judecător Bogdan, cea neconfirmată cu decret prezidențial, rămâne încă o enigmă). Cred că Ceaușescu ar fi fost încântat de modul în care au lucrat dl Morar și oamenii săi întru distrugerea acestui veritabil inamic public în care a fost transformat Năstase. Iar hărțuirea sa din ultimii trei ani în care s-a aflat, practic, fără întrerupere în sala de judecată, poate să devină un reper demn de Guiness Book, dacă lucrurile ar putea fi considerate altfel decât tragice. Prin condamnarea sa, cu executare, România reușește performanța să se alinieze la democrația ucrainiană, unde un alt premier, vânat de principalul său adversar politic, ispășește șapte ani de recluziune. Presa internațională a subliniat cu un soi de consternare faptul că este pentru prima dată când un lider politic de asemenea calibru dintr-o țară a comunității europene este condamnat la o pedeapsă atât de categorică, în condițiile aflării la putere a unui regim adversar politic. Sunt curios cu ce sentimente a întâmpinat decizia instanței (în caz că n-o știa sau că nu era sigur de ea) Traian Băsescu. În fapt, și-a atins obiectivul principal. Într-un mod unic până acum în practica politică democratică. Dacă aș fi superstițios aș spune că cine ridică sabia, va avea el însuși parte de ea… Gestul dramatic al tentativei de suicid a lui Adrian Năstase a suscitat și el comentarii diverse. Unii îl acuză că nu a avut tăria să-și înfrunte destinul. Aceștia vorbesc cu ușurința celui care n-a încercat pe propria piele calvarul prin care a trecut și trece Adrian Năstase. Există o limită, a fiecărui organism, a fiecărei conștiințe, dincolo de care considerentele de acest fel nu mai au nici un rost. Cert este, însă, că valul de emoție populară va lovi cu neanticipată forță exact în sensul invers al celui așteptat de promotorii acestui mod de a face anticorupție. P.S. Mi se pare de-a dreptul sinistru faptul că Adrian Năstase parcurge această pagină neagră de existență în chiar preziua unei aniversări care putea fi ultima…