Nanismul și acromegalia

Nanismul și acromegalia sunt două dintre bolile care au atras tot timpul privirile celor din jur. Dacă în trecut piticii și giganții erau aduși la circ și prezentați lumii ca o ciudățenie a naturii, societatea actuală consideră înălțimea un avantaj, o posibilitate de a ieși în evidență. Din păcate, cei din jur nu conștientizează faptul că pacienții nu consideră înălțimea lor o calitate, ci un defect, care le creează probleme zi de zi, atât de sănătate, cât și sociale. Paradoxal, din punct de vedere medical, cele două afecțiuni endocrine au la bază același motiv, secreția de hormon somatotrop, în cazul nanismul aceasta fiind insuficientă, iar în cazul acromegaliei excedentară. „Hormonul somatotrop este responsabil secretat de antehipofiza - n.r. lobul anterior al hipofizei, glandă situată la baza creierului - și este cel care asigură creșterea oaselor lungi, intervenind de asemenea în metabolismul glucidelor, lipidelor și proteinelor.”, explică medicul brașovean endocrinolog dr. Aurel Pridie. Cresc și la 30 de ani Acromegalia este o afecțiune rară, la nivelul Brașovului numărul persoanelor care suferă de această boală fiind mic. Boala se împarte în două categorii, în funcție de vârsta la care apare. Dacă se manifestă în timpul adolescenței, pacienții suferă de gigantism, pe când dacă simptomele apar la indivizi cu vârste cuprinse între 30 și 40 de ani, diagnosticul este de acromegalie. În afara hormonului de creștere, adenomul hipofizar acidofil, răspunzător de afecțiune, poate secreta în exces și alți hormoni hipofizari. Simptomele sunt diferite, la pacienții cu vârste între 30 – 40 de ani, deformările feței și ale extremitătilor se produc treptat, în decurs de ani, fiind târziu sesizate de bolnav și de anturajul acestuia. Pacientul constată de obicei că îi crește piciorul și că trebuie să schimbe în fiecare an numărul de pantof, fără a putea găsi explicația acestui fenomen. Analizele dau verdictul Specialiștii țin să menționeze că nu orice persoană înaltă suferă de gigantism sau acromegalie. „Diagnosticul este dificil doar în faza de început, când deformările osoase sunt putin vizibile. Mai târziu, aspectul acromegalului este destul de caracteristic pentru a fi ușor recunoscut la examenul clinic”, explică medicul Aurel Pridie. O altă problemă importantă a bolnavilor de acromegalie se întâlnește la nivel visceral, organele lor mărindu-se, dând naștere unor alte afecțiuni. Totodată, pe lângă creșterea în volum a cordului, ficatului, splinei, intestinului și pancreaslui, 25% dintre pacienți suferă și de diabet zaharat, datorită efectului hiper-glicemiant al hormonului de creștere. Nanismul Nanismul sau piticismul, cum este cunoscut în popor, caracterizează personale care nu depășesc înălțimea de 1,40 - 1,45 m. În general, copiii cu nanism au o greutate normală la naștere, dar după vârsta de un an, creșterea încetinește, copilul ramânând mereu în urma celor de aceeași vârstă. Diferitele segmente ale corpului se dezvoltă armonios, proporțional, expresia feței este în schimb chiar și la maturitate juvenilă. Nanicii par tot timpul mai tineri decât sunt în realitate. „Deficitul de hormon de creștere este determinat de leziuni tumorale sau netumorale. Din prima categorie fac parte chisturi sau tumori situate în hipofiză sau în afara ei, cum este cazul craniofaringiomului, care însoțește frecvent nanismul. Tumorile hipofizare perturbează creșterea, dar pot produce și alte manifestări ca diabetul insipid, obezitatea sau, uneori, tulburări vizuale”, declară dr. Aurel Pridie.