Muştruluiala europeană

De la înălţimea scaunului său european, preşedintele parlamentului continental, Martin Schulz, l-a mustrat pe Ponta pentru comentariul făcut pe marginea ideii expuse de Elmar Brock, şi el parlamentar cu funcţie mare, în legătură cu imigranţii români: că, pentru a nu beneficia abuziv de ajutoare sociale de la statul german, aceştia ar trebui să fie amprentaţi şi înregistraţi, iar la nevoie expulzaţi.  Dl Brock se referea, în mod evident, la compatrioţii noştri romi, care cu instinctul de supravieţuire milenar, au mirosit din prima unde se poate trăi bine cu eforturi minime.

Faţă de ideea în cauză, reacţia premierului român – care-i reprezintă inclusiv pe romii originari din România şi ei membri cu drepturi depline ai comunităţii europene – a fost de a-l califica pe Brock drept un populist care dă dovadă de o gândire nazistă. E drept că dl Brock nu a solicitat ca românilor acelora să li se tatueze pe antebraţ un cod de bare, pentru a fi uşor de identificat, dar ideea sa nu era departe de cea utilizată de conaţionali de-ai săi în urmă cu vreo 70 de ani, când domnia sa probabil că nici nu venise pe lume.

În calitate de co-parlamentar şi co-naţional al lui Brok, Schulz i-a cerut imperativ lui Ponta să retracteze. “Nu pot să fiu de acord cu astfel de declaraţii făcute de un premier al unei ţări europene” – a adăugat preşedintele PE, nemaiprecizând însă dacă este sau nu de acord şi cu declaraţia unui parlamentar european cu o mentalitate de secol trecut.

Cred că cea mai mare greşeală pe care ar putea să o facă Ponta ar fi să-şi ceară scuze şi să retracteze. Pentru că nu are de ce. A expus o opinie faţă de altă opinie. Şi nu cred că la Bruxelles şi Strasbourg au dreptul la opinie doar dulăii Europei. Mai pot să latre şi căţeii, mai ales când sunt atacaţi într-o manieră atât de – să-i spunem – neelegantă. A sosit vremea să manifestăm ceva mai multă demnitate în relaţia cu oficialităţile Europei, care nu se întrec în politeţuri şi în atitudini corecte faţă de o ţară pe care o consideră de categoria a doua. Cred că avem tot dreptul să răspundem cu aceeaşi monedă, mai ales când ştim că avem dreptate. Aşa că înainte de eventuale scuze ale lui Ponta aşteptăm scuzele lui Schulz pentru mesajul insultător al lui Brock.

Post Scriptum. Nu m-aş alia corului de jelitori care prevăd o neagră soartă României pentru impoliteţea lui Ponta de a nu-şi fi lăsat baltă programul pentru a face plecăciune în faţa mesagerului american (de categoria a doua), Victoria Nuland şi de a se lăsa urecheat pentru ceea ce Departamentul de Stat, intoxicat de informatori gen Băsescu şi Macovei, consideră a fi “atacuri la adresa statului de drept”.