Motivul psihologic pentru care unii sunt religioşi

Religia poate fi un produs secundar al unui număr de adaptări cognitive şi sociale care au fost foarte importante în dezvoltarea umană, conform psihologiei. O explicaţie psihologică mai recentă este aceea că evoluţia noastră a creat „o gaură în formă de Dumnezeu” sau ne-a dat metaforicul „motor dumnezeiesc” care ne împinge să credem într-o divinitate. În esenţă, această ipoteza susţine că religia este un produs secundar al unui număr de adaptări sociale şi cognitive care au fost foarte importante în dezvoltarea umană.
Psihologul britanic John Bowlby a demonstrat această influenţă a ataşamentelor în cadrul dezvoltării emoţionale şi sociale a copiilor, arătând modul în care aceştia pot suferi atunci când sunt ameninţaţi cu violenţă sau izolarea.
Continuăm să ne bazăm pe acestea mai târziu în viaţă, atunci când ne îndrăgostim sau ne împrietenim şi chiar putem formă ataşamente puternice cu animalele non-umane şi cu obiecte fără viaţă. Este uşor de înţeles de ce aceste ataşamente puternice se pot transferă zeităţilor şi mesajelor acestora.
De asemenea, comportamentul ritualic văzut în multe religii şi culte duce la dorinţa de a repetă experienţă. Acestea mai reprezintă şi acte ale interacţiunii sociale, care, aşa cum am menţionat anterior, stau la baza fiinţei umane, potrivit „Bună Ziua, Iaşi”.