Motivul pentru care nu uităm niciodată cum se merge pe bicicletă

Chiar dacă au trecut ani de când nu am mai mers cu bicicleta, nu uităm cum să ne menţinem echilibrul sau să o controlăm. Experţii în domeniul neuroştiinţei au studiat acest fenomen şi explică de ce această abilitate rămâne întipărită în memorie.
Dr. Andrew Budson, profesor de neurologie la Universitatea Boston şi coautor al cărţii „De ce uităm şi cum să ne amintim mai bine”, subliniază că oamenii au trei tipuri distincte de memorie pe termen lung, fiecare dintre acestea fiind procesat, stocat şi accesat prin căi diferite din creier, scrie Popular Science.
Memoria semantică este modul în care stocăm informaţii şi fapte care ne ajută să navigăm în lume: cum să folosim obiecte şi unelte sau să ştim diferenţa dintre ele.
Memoria episodică se referă la amintiri legate de experienţe personale.
În final, memoria procedurală ne permite să reţinem cunoştinţe despre sarcini care devin automate, cum ar fi mersul pe bicicletă. 
 „Mersul pe bicicletă este o activitate motorie care implică structuri profunde ale creierului, precum ganglionii bazali”, explică Budson.  „Acestea sunt zone esenţiale şi funcţionează diferit faţă de memoria legată de experienţele noastre, cum ar fi ceea ce am mâncat aseară”.
Memoria procedurală se fixează puternic, dar rămâne flexibilă. Deţi fiecare bicicletă este diferită, odată ce ai învăţat să mergi, mişcările de bază îţi vin natural şi te poţi adapta uşor.
Există totuşi cercetări despre legătura dintre ciclism şi memorie: unele arată că activităţile precum pedalatul pot îmbunătăţi performanţa mentală, iar altele sugerează beneficii pentru memoria pe termen lung. Cu toate acestea, mersul pe bicicletă nu este studiat direct ca exemplu de memorie procedurală.
Un motiv important este că astfel de studii sunt greu de realizat: creierul nu poate fi analizat uşor în timp ce cineva merge pe bicicletă, iar oamenii nu îşi evaluează mereu corect abilităţile.
De asemenea, a face ceva o singură dată nu este suficient pentru a crea o memorie procedurală solidă. Reţelele neuronale implicate trebuie consolidate.  „Este mult mai rapid să înveţi ceva a doua sau a treia oară decât prima dată”, spune Elizabeth Kensinger, profesor de psihologie.  „Există ceva care pregăteşte acele căi neuronale să se formeze mai uşor”.
Chiar dacă adaptarea poate fi dificilă, capacitatea de a automatiza acţiuni ne ajută să funcţionăm eficient, fără efort conţtient, fiind un avantaj important din punct de vedere evolutiv.