Moștenitorii

Traian Băsescu a reușit un lucru unic în politica românească: să aducă în aceeași tabără peremiștii din Vadim cu udemeriștii lui Bela; pe pesediștii lui Geoană cu liberalii lui Tăriceanu; și - bașca - conservatorii aflați într-o tradițională pendulare între tabere. De la Revoluție încoace, locul unanimității l-a luat discordia națională, împărțirea opiniei publice între nișele de partid și baricadele ideologice. Toate acestea s-au aflat într-o dispută browniană, unele cu altele, până când a venit marele pacificator: Traian Băsescu, cel care i-a adunat laolaltă într-o grupare transpartinică având ca principal obiectiv eliminarea sa din politică. Cum a reușit Traian Băsescu acest lucru? Mult mai simplu decât ne-am fi așteptat. Ignorând orice strategie, s-a bazat exclusiv pe tactica atacului la baionetă, în orice direcție. Crezând că în spatele său stă, neclintit, poporul, cel pe care se simte îndreptățit să-l reprezinte în totalitate, deși s-a bucurat doar de încrederea foarte parțială a acestuia, președintele-jucător a intrat în teren purtând tricoul fără număr al celui care, în numele principiilor, nu mai consideră necesar să respecte vreo regulă. Atacurile om la om, faulturile adesea grosolane, potrivirea nu foarte discretă a mingii cu mâna și preferința expresă pentru pozițiile de ofsaid l-au scos în cele din urmă din joc. Lucru pe care a refuzat să-l creadă și care l-a buimăcit atât de tare încât și-a pierdut tupeul tradițional, repezindu-se în Piață să ceară ajutor de la popor. Acum, de pe tușă, încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat. Este în situația de a avea în jurul său doi copii: unul legitim, cu pretenție de moștenitor exclusiv, și unul „din flori” spre care se îndreaptă principala sa afecțiune, rod al concubinajului nefericit în Alianță, pe care a crezut-o de nezdruncinat, sub comanda sa. Deocamdată, odraslele, care au și ele ca prim interes revenirea părintelui spiritual în conacul de la Cotroceni, par a fi într-o armonie deplină. Este doar o chestiune de suprafață, până când va izbucni conflictul violent al succesiunii. Atunci se vor uita și principii, și sentimente și vor ieși la iveală cuțitele lungi ale războiului. Întrebarea pe care și-o pun deja ambele tabere este cum va gestiona Băsescu această situație? Cum va împărți onorurile și beneficiile între membrii familiei legale și cei fugiți cu doar ce-aveau pe ei din dormitorul liberal? Dar, mai ales, dacă președintele suspendat va mai avea ce să distribuie, în cazul unui eșec în serie, destul de previzibil în condițiile actualei lehamite electorale de care pare cuprins poporul, după doi ani de lupte și scandaluri fără noimă.