Mondialul traversează din nou Oceanul

După două ediţii „europene” ale Campionatului Mondial desfăşurate în Elveţia şi în Suedia  a venit momentul ca ediţia a VII-a să traverseze din nou Oceanul în America de Sud. Congresul FIFA din 1956 nu a validat cererea Argentinei, în favoarea Republicii Chile, ţară situată pe coasta de est a Pacificului, care se întinde pe o fâşie  relativ îngustă cu o medie de 175 km şi o lungime de 4180 km. Cel care s-a implicat în mod deosebit în obţinerea investiturii a fost ambasadorul chilian la Londra, în acelaşi timp şi delegatul Federaţiei Chiliene de Fotbal, Carlos Dittborge. Din păcate, acesta nu a mai apucat să-şi vadă visul cu ochii pentru că a decedat cu două săptămâni înainte de turneul final.

Cutremurul din 1960 a pus probleme turneului final
În mai 1960 în ţara celor 30 de vulcani activi a avut loc un cutremur devastator, care a dus în ruină întreaga ţară.
Turneul final care urma să se desfăşoare în 1962  era pus sub semnul întrebării.
Cel care nu a fost de acord a fost preşedintele ţării, George Alessandri, care a asigurat Federaţia Internaţională  că ediţia a VI-a a Campionatului  Mondial va pune ţara pe picioare. S-a trecut la mărirea stdionului din Capitala Santiago, de la 32000 de locuri la 77000 locuri  şi s-a trecut la construirea unor stadioane la Rancagua, Vina del Mar şi la Arica.

În preliminarii s-au înscris 49 de reprezentative
Ca de fiecare dată, şi acum au existat surprize. Reprezentativa Bulgariei a dispus de medaliata cu bronz de la editia suedeză, Franţa, lăsând-o acasă. Elveţia a dispus de vicecampioana  editiei anterioare, Suedia.
Din preliminarii au promovat 14 reprezentative, care alături de cele două ţări calificate direct, Brazilia, în calitate de campioană şi Chile, ca ţară organizatoare  au format cele 16 echipe care au fost înpărţite pe patru grupe, repartizate pe oraşele specificate. De data aceasta, România nu a mai fost înscrisă din considerentul că „s-a trecut la reorganizarea  primului eşalon fotbalistic”.

Fotbalul devine unul defensiv dar şi dur
Fotbalul devine unul tot mai defensiv, mărturie stând cele patru rezultate albe ale primului tur, dar şi duritatea din teren. Unele au fost de o rară violenţă.
Exemplu cel mai concludent s-a materializat la meciul Chile-Italia, în care europenii  au ternminat meciul cu doi jucători mai puţin în teren. Surpriza ediţiei a constituit-o evoluţia Cehoslovaciei, clădită pe o apărare fermă şi pe folosirea cu predilecţie a contraatacului, a jucat finala, terminând turneul final pe locul secund.
Campioana Brazilia, favorita turneului final îl avea pe Edson Arantes do Nascimento - Pele, atunci în culmea gloriei, dar în al doilea meci al turneului final, cel cu
Cehoslovacia  a suferit o ruptură de aductori şi părăseşte turneul. Nu mai este Pele în echipa campioană, dar a crescut Amarildo şi alături de Garincha, a dus echipa spre a doua cupă.

Surprize  în grupele turneului final
Marile surprize s-au produs în grupele turneului final. Dubla campioană Uruguay,  pierde în faţa Iugoslaviei şi iese din cursă din prima grupă.
O altă dublă campioană, Italia  pierde în faţa gazdelor şi se întoarce acasă din grupa a doua pentru ca Spania  în grupa a III-a să obţină o singură victorie  în faţa Mexicului şi să le urmeze pe cele două.
Sferturile de finală  au selectat cele patru semifinaliste. Germania federală pierde pe finalul meciului în faţa Iugoslaviei, pentru ca surpriza să vină din partea gazdelor din Chile asupra URSS-ului, o formaţia la modă în acea perioadă. Brazilia nu s-a poticnit în faţa Angliei, iar Cehoslovacia, amintita surpriză trece de Ungaria. Au fost două semifinale liniştite, „europeano - sud americane”, cu victorii aşteptate. Brazilia a dispus de gazdele chiliene cu 4-2, iar Cehoslovacia de Iugoslavia, 3-1.

Două şcoli de fotbal s-au confruntat în finală
 Brazilia a învins Cehoslovacia cu  3-1, goluri Amarildo de Silveira 17, Zito Jose 68, Edvaldo Vava 77, respectiv Masopoust 15. Cehii au început mai bine şi în min. 15 Pospichal îi transmite lui Masopoust  care înscrie plasat. Amarildo a egalat repde, după două minute. La reluare, sud americani au mai mult iniţiativa şi în minutul 68  Zito face departajarea cu un şut sec din careu pentru ca atunci când mai erau 13 minute de joc Djalma Santos şutează din afara careului, portarul ceh prinde mingea dar o scapă datorită soarelui puternic  şi Vava are şansa de o prelua şi a înscrie petcetluind o victorie clară fără dubii. Aşa s-a consfiinţit a doua  Cupă Mondială cucerită de Brazilia.