Mondialul revine în Europa, dar cu România din nou absentă

Odată cu investirea Braziliei, ca organizatoare a celei de a 4-a ediţii, la Congresul FIFA din1948 s-au stabilit şi următoarele două locaţii de desfăşurare a turneelor finale, în 1954 în Elveţia, iar în 1958 în Suedia. Venise din nou rândul europenilor să aducă pe continentul nostru elita planetară a fotbalului. Federaţia Internaţională tutela 85 de federaţii de pe toate continentale. La startul competiţiei ce urma să aibă loc în Ţara Cantoanelor  s-au înscris numai 38 de naţiuni. Ţările socialiste primiseră acceptul de a participa. Unele au depăşit termenul de înscriere şi nu au fost admise, India (care la ediţia precedentă nu a fost admisă pentru că solicita ca jucătorii să evolueze desculţi), Peru, Bolivia, Costa Rica, Islanda, Cuba. Sistemul de disputare a preliminariilor pentru cele 14 locuri (două erau deja calificate, gazda turneului final, Elveţia şi campioana Uruguay, a fost organizarea pe grupe de câte 3-4 echipe disputîndu-se în sistem fiecare cu fiecare. Din zona Marii Britanii s-a format o grupă cu Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda iar primele două s-au calificat. Revine în circuit  după o absenţă de 16 ani datorită suspendării echipa Germaniei federale.

România lăsată acasă de Cehoslovacia
România a fost repartizată într-o grupă puternică alături de vecini de la Sud, Bulgaria şi Cehoslovacia, cu care se mai confruntaseră în 1938. Câştigă ambele meciuri cu Bulgaria, 3-1 la Bucureşti şi 2-1 la Sofia, dar pierde ambele meciuri cu Cehoslovacia, 0-2 la Praga. În ultimul meci de la Bucureşti din 25 octombrie 1953 cu Cehoslovacia tricolorii aveau o şansă dacă ar fi obţinut victoria pentru că echipa Cehoslovaciei remizase cu Bulgaria. Antrenorul Ştefan Dobay a aliniat echipa: Florea Birtaşu- Adalbert Androvits, Alexandru Apolzan, Iosif Szoko-Ştefan Onisie, Gheorghe Băcuţ (76 Nicolae Nicuşor)- Iosif Petschovschi, Valeriu Călinoiu, Alexandru Ene, Gavril Serfozo, Ioan Suru. Oaspetii, mai experimentaţi, au câştigat prin golul înscris de Safranek (29) şi românii au rămas din nou pe din afară. S-au înregistrat şi unele surprize în preliminarii. Belgia a eliminat Suedia, „bronzul” editiei anterioare, iar Spania cu rezultate notabile în Brazilia  este eliminată de mult prea modesta formaţie a Turciei. Cu unele mici excepţii,  cele mai bune echipe ale momentului s-au calificat la turneul final: RF a Germaniei, Franţa, Brazilia, Austria, Ungaria, Italia, Anglia, Iugoslavia, Cehoslovacvia,  la care s-au adăugat micile echipe ale Turciei, Belgiei, Mexicului, Coreea de Sud, Scoţia.

Curioasele repartizări în grupe
În locul tragerii la sorţi s-au numit câte doi favoriti în cele patru grupe, care în prima fază nu au jucat între ele, astel că acele considerate favorite au jucat cu celelalte două echipa repartizate. În grupa I-a de exemplu, Brazilia nu s-a confruntat cu Franţa, în cea de -a doua, RFG-ul pentru  a pătrunde în sferturi  a susţinut un meci de baraj  cu Turcia (7-2). Ungaria, care de 31 de partide internaţionale nu mai cunoscuse înfrângerea, calcă tot în picioare cu scoruri categorice, 8-3 cu RFG în grupe, 4-2 cu Brazilia şi Uruguay (ultimele două, finalistele ediţiei anterioare). Vest-Germania, amintita învinsă a Ungariei, are un parcurs mai liniar, trece în  grupă de Iugoslavia cu 2-1 şi cu 6-1, de Austria, la baraj de Turcia cu 7-2.

Cea mai mare medie de goluri la un turneu final
A 5-a ediţie a Cupei Mondiale rămâne ca fiind turneul final, cel mai prolific din Istoria de 24 de ani de existenţă, cu cele 140 de goluri marcate, în cele 26 de meciuri disputate, o medie de 5,38 goluri/meci. Nici o partidă nu s-a încheiat cu un scor alb. Au fost meciuri cu foarte multe goluri, 9-0 Ungaria - Sud Coreea, 7-5 Austria -Elveţia. 8-3 Ungaria - RFG 7-0 în două partide, Turcia -Coreea şi Uruguay-Scoţia. Specialiştii au considerat că aceste diferenţe se datorează valorii modeste a unor echipe.

Surpriză şi în finala turneului, RFG  -  Ungaria  3-2 (2-2)
Favorită certă a finalei, Ungaria a cedat  constituind până în zilele noastre cea mai mare surpriză a unei ediţii a Campionatelor Mondiale. Învingători cu 8-3 în preliminarii asupra RFG-ului, chiar dacă nemţii nu au prezentat echipa integrală de valori, nimeni nu putea concepe decât o singură învingătoare, Ungaria, mai ales că în minutul 9 a finalei maghiarii  aveau deja 2-0 pe tabelă prin golurile înscrise de Puskas (6) şi Czibor (9). Maghiarii au oprit motoarele, l-au menajat în continuare pe Puskas şi în minutul 11 Marlock profită de o greşeală a lui Zaharias, care trimite balonul acasă, îl preia şi reduce din diferenţă pentru ca în minutul 18 Rahn să egaleze. La reluare, nemţii sunt mai pragmatici, ţin de rezultat şi atunci când mai erau 6 minute de joc, Fritz Walter îl lansează pe Rahn, care şutază din 16 metri şi aduce victoria surprinzătoare a  Germaniei federale. Maghiarii imediat înscriu un gol dar tuşierul galez Griffits semnalizează un ofsaid şi golul este anulat. Aşa
s-a scris una din marile tragedii ale fotbalului mondial.