Modelul norvegian

Ceea ce s-a întâmplat în Norvegia – țara care, pe hărțile analiștilor terorismului probabil că nici măcar nu figura – deschide o nouă perspectivă asupra evoluțiilor acestui fenomen. După ce, decenii bune, terorismul a însemnat acțiuni violente de intimidare comise de reprezentanții unor grupări fundamentaliste islamice, al căror preț îl reprezenta ori eliberarea unor deținuți așa-ziși politici, ori obținerea unor sume care să alimenteze acțiuni viitoare, a sosit momentul 11 Septembrie 2011, considerat a fi o cotitură radicală în conceperea și desfășurarea acțiunilor teroriste. Ștafeta terorii a fost preluată de sinucigașii împotriva cărora, practic, nu puteau fi luate nici un fel de măsuri. Atunci când individul sfidează ceea ce are el mai de preț – viața – nu există antidot. 11 Septembrie a generat un veritabil val de acțiuni sinucigașe, cu indivizi antrenați și îndoctrinați în acest scop. În Irak, Afganistan, precum și în alte țări, valul violenței a părut și pare de neoprit, iar identificarea celor două tabere a devenit tot mai clară: de o parte lumea civilizată, democratică-propagatoare însă de modele imorale, iar de cealaltă islamul pur și idealurile celor pe care civilizația occidentală îi condamnă la o continuă degradare. Interesant este faptul că din frazeologia tradițională a cam început să dispară noțiunea de sărăcie ca detonator universal al terorismului. Pe acest fond au intervenit evenimentele din Norvegia. O țară pașnică, fără conflicte interne, cu un nivel de trai de vârf. Aici, un individ – singur, după cercetările de până acum – pune la cale o acțiune a cărei amploare și violență frizează demența. După ce provoacă explozii demonstrative în inima Capitalei, în vecinătatea sediului guvernului, pleacă pe o insulă din apropiere unde vânează pur și simplu un grup de tineri, provocând o hecatombă. Dacă atacul de la 11 Septembrie a reprezentat până acum, nivelul cel mai de sus al eficienței, cele de la Oslo riscă să-l detroneze. Teroristul are obiective confuze, iar protestul său este, practic, unul împotriva societății care-i asigură securitate și standard de viață! Nu este islamist, ci creștin practicant, nu a suferit abuzuri din partea statului. Este modelul tipic al acțiunii lipsite de logică și de rațiune, preocupată doar de eficiență! Acțiunea norvegianului nu este, totuși, o premieră. Un precursor poate fi considerat McVeigzh, cel care a aruncat în aer sediul FBI din Oklahoma, dar acesta invocase motive personale pentru atacul său. Anders Behring Borvik nu a avut așa ceva. Acțiunea sa a fost una „dezinteresată”, motivată doar de o demență irațională care riscă să facă proziliți. Este un nou tipar, pentru care se vor găsi amatori de notorietate mondială instantanee. Este produsul, de-acum tipic, al unei societăți suprasaturate, ai cărei membri radicali nu mai găsesc motivații de altă natură. Al Qaeda predă ștafeta modelului norvegian care va fi, cu siguranță, contagios, și va ridica probleme insurmontabile de securitate națională oricărei națiuni, dar cu precădere celor cu niveluri de trai ridicate, tocmai prin imprevizibilitate și prin absența revendicărilor, logică. Dea Domnul să nu fie așa...