Modelul american
Autor: Octavian ANDRONIC
Publicat la 11 noiembrie 2008
Alegerile din America și tehnologia „ștafetei” politice ar putea fi, în unele planuri, un model și pentru România. Obama a câștigat alegerile, dar nu s-a instalat la Casa Albă a doua zi, cum a făcut Băsescu în decembrie 2004
Alegerile din America și tehnologia „ștafetei” politice ar putea fi, în unele planuri, un model și pentru România. Obama a câștigat alegerile, dar nu s-a instalat la Casa Albă a doua zi, cum a făcut Băsescu în decembrie 2004.
Noul președinte are la dispoziție aproape două luni pentru a-și pregăti temeinic echipa și programul. Până atunci, Bush își continuă mandatul de președinte, dar fără a mai lua decizii importante. Acestea se vor amâna până la preluarea prerogativelor de către Obama, în a doua jumătate a lunii ianuarie 2009. Este o procedură înțeleaptă, care evită blocajele sau conflictele care pot interveni între cele două formațiuni politice care își predau ștafeta guvernării.
Spun că ar putea fi un model, deși la noi lucrurile sunt diferite. Băsescu nu este un președinte executiv, cum este șeful statului american. Puterea executivă revine președintelui. Între actualul premier și cel care va rezulta din componența viitorului parlament se va produce trecerea reală de prerogative. Spre deosebire de americani, cei doi vor avea la dispoziție doar câteva zile, ceea ce înseamnă că unele lucruri se vor face în pripă, așa cum s-a întâmplat în 2004, când noul guvern s-a însăilat din nume întâmplătoare sau, teoretic, de sacrificiu. Probabil că s-a învățat ceva din întâmplarea asta și partidele și-au articulat deja structurile din umbră.
Bunul simț politic ar cere, însă, din partea actualului executiv un altfel de comportament decât cel de care face uz cabinetul Tăriceanu: deciziile importante, de impact, ar trebui lăsate pe seama viitorului guvern. Acum, Executivul ar trebui să se rezume la gestionarea curentă a administrației naționale. Bugetul pentru 2009, dacă tot nu s-a putut elabora la timp, așa cum spune Constituția, dar cum s-a întâmplat de puține ori până acum, ar trebui lăsat în seama viitorului cabinet. Pentru că acela este cel care va trebui să-și asume răspunderea punerii sale în operă.
Tot bunul simț spune că șansele ca guvernul Tăriceanu să-și continue activitatea după alegeri sunt minime, dacă nu chiar nule. Este limpede că situația de acum, de neconcordanță cu coeficientul de susținere parlamentară, nu va putea continua. Așa încât asumarea răspunderii față de decizii importante, cruciale, nu mai poate reveni unui guvern aflat pe punctul de a trece în istorie. Cu plusurile, dar mai ales cu minusurile lui.
Comentarii
nu este nici un comentariu
Adaugă un comentariu