Moara cu noroc

Mulți oropsiți au sorții s-au aciuat de-a lungul timpului în vechea moară din Rotbav, având noroc aici de un acoperiș deasupra capului. Ultima „morăriță” este o tânără de 21 de ani care își crește singură cei trei copii mici Moara din Rotbav a măcinat, mult amar de vreme, făina localnicilor. De când făina ajunge direct ambalată în alimentare, vechea moară a fost dată uitării și zace în paragină. Acum, în clădirea rămasă fără geamuri, energie electrică sau gaz metan, se mai macină doar destinele plevei sociale. Rând pe rând, amărâții trecuți ca neghina prin sita bunăstării sociale s-au aciuat între zidurile morii. De trei ani, morăriță a devenit Claudia Radu Căruntu. Are doar 21 de ani, însă la vârsta la care alți tineri își consumă, lipsiți de griji materiale, adolescența, ea are de crescut trei copii. De fiecare dată când pleacă din moară, copiii se lipsesc de geamuri și o urmăresc cu privirea. Cel mai mare împlinește peste o lună 4 ani și se numește Alexandru Daniel Simineț, după numele tatălui care l-a părăsit, căci îi era prea mare lene să muncească pentru a-și crește copii. Mijlociul se numește Dumitru Ilie Sorin Simineț și are 3 ani. „Avea trei săptămâni când am ajuns la moară. Tatăl lui avea o garsonieră în Cristian, iar când s-a născut și cel de-al doilea copil s-a lăsat de muncă. Nu mai vroia să mai facă nimic, așa că am fost alungați din garsoniera de serviciu. Probabil că nu vroia să muncească pentru copiii. Așa am ajuns la moară”, ne spune tânăra mămică. Copii chinuiți, părinți chinuiți Singurul copil care a propriul pătuț este Radu Căruntu, în vârstă de 8 luni. Este doar un bebeluș care stă întins în pat și nu gângurește. „Cu tatăl lui m-am cunoscut pe internet. E de prin Moldova și s-a mutat aici, cu mine, în moară. Nu și-a găsit de lucru. A depus mai multe CV-uri, dar n-am primit până acum niciun telefon”, ne spune Claudia, în timp ce încerca să facă ordine în casă. Probabil că mulți i-ar condamna pentru că s-au pus pe făcut copii, însă, la rândul lor, părinții sunt și ei niște părinți chinuiți. „Când am avut doi ani, mama s-a recăsătorit. Tatăl vitreg nu m-a acceptat niciodată. Mă trata ca pe o sclavă: aveam câțiva anișori când mi-a dat cu toporul în cap, pentru că el mă punea să tai lemne. Din cauza lui, mama nu s-a comportat frumos cu mine. Nu cred că are un suflet rău. S-a lăsat influențată de el. Pe la ei nu mai calc decât să-mi încarc telefonul. Și atunci se uită urât la mine”, ne dezvăluie Claudia. Părinții ei au ce să mănânce, dar nu le aruncă nici măcar o coajă de pâine. Trăiesc la lumina lumânării și mănâncă ce pot. „Din cauza subnutriției, cei doi au început să meargă foarte târziu – la aproape doi ani”. Singurii care și-au întors privirile asupra lor au fost doi preoți – unul din București, celălalt din Brașov. Ei le-au plătit o căruță de lemne, pentru ca micuții să nu înghețe în vechea moară.