Miza politică a suspendării

După toată vânzoleala pe care a stârnit-o, ai avea impresia că suspendarea lui Traian Băsescu reprezintă o miză politică majoră. România politică se învârte de o bună bucată de timp în jurul acestei noțiuni fără a fi însă prea limpede ce reprezintă ea. Traian Băsescu încalcă Constituția precum un șofer regulamentul circulației pe drumurile publice. Nu există conducător auto să nu mai „fure” un semafor, să nu zburătăcească niscai pietoni pe trecere sau să umble fără centura de siguranță și să vorbească la telefon în plin trafic. Din milioanele de astfel de încălcări sunt sancționate doar câteva: cele unde ai ghinionul să dai peste polițistul pitit după colț și așteptând să te prindă în flagrant legea. Traian Băsescu este un astfel de conducător. Pentru el România este vechiculul care-l transportă la Golden Blitz sau la Cireșica, pe un drum presărat cu semne de circulație pe care s-a obișnuit să nu le bage în seamă. De aceea este așa mirat acum: cum vine asta, să mi se impute încălcări de pe la începutul mandatului? De parcă legea ar fi o conservă expirată! Parlamentul joacă de data asta rolul milițianului ignorat, flituit, stropit cu noroi de către baștani călare pe mulți cai putere, care la un moment dat se revoltă și, indiferent de ce-ar putea păți din partea șefilor, e hotărât să-i ia carnetul preopinentului. Ce-o mai fi după aia, când șoferul cu pile se va aranja el într-un fel, să și-l ia înapoi, e treaba lui. Ce vreau să spun? Că departe de a reprezenta o strategie politică coerentă, ce urmărește o anumită miză, această acțiune „anti-prezidențială” este, de fapt, o răfuială între persoane cu orgolii exacerbate. Nu e vorba aici de Constituție, cât e vorba de inabilitate sau de lipsa unei diplomații elementare. Corpul legiuitor, într-o majoritate nemaiîntâlnită până acum, vrea să-i dea o lecție președintelui! Că nu va învăța nimic din această lecție și că-și va continua cu dezinvoltură acțiunea de președinte-jucător, creator de conflicte și tensiuni este limpede cam pentru toată lumea. După cum nu poate să nu fie limpede și faptul că această victorie ar putea să fie destul de scump plătită, referendumul devenind un instrument cu două tăișuri, putând să-i asigure președintelui o susținere populară sporită, într-un moment în care acesta se afla deja pe toboganul pierderii de popularitate. Atunci, pentru ce tot acest circ, toată această pierdere de vreme într-un moment în care aproape întreaga atenție ar trebui să fie îndreptată spre problemele complexe ale integrării?