Mită plus TVA

Eu dacă aș fi fost în locul lui Gheorghe și aș fi avut avea capacitatea să-l influențez pe ministrul Vlădescu, l-aș fi convins să-l declare pe Cătălin Voicu membru de onoare al Fiscului. Sau să-l propună pentru o decorație de genul “Cavaler al Finanțelor Statului “. De ce ? Simplu : nimeni, până la Cătălin Voicu, nu s-a gândit să facă din mită o sursă de venituri la buget ! Ați văzut, în stenograme, cum îi pune problema lui Cășuneanu? Un miliard plus TVA! Pe acte! Deci, scrofulos la datorie, senatorul nu s-a mulțumit să ia banii și să-i bage în buzunar – sau în contul curent personal, ca Solomon. Nu! El i-a făcut factură mogulului asfaltului și a introdus suma în contabilitate! Din miliardul vărsat de acesta, aproape două sute de milioane au mers la buget, consolidând finanțele statului. Păi ce dovadă mai elocventă de patriotism? Senatorul Cătălin Voicu este omul care a revoluționat corupția. El a lucrat ca un adevărat om de afaceri: a înființat o societate – ȘPAGA S.A. – i-a fixat domeniul de activitate ( intermedieri, intervenții, lobby ), și-a căutat furnizorii de servicii – din Poliție, Justiție și din politică. Le-a stabilit tarife și comisioane. Apoi a început să primească comenzi, de la o clientelă selectă, cu mulți bani și cu belele mari. Care au găsit în felul acesta un prestator de servicii speciale. Vă dați sama ce interese stăteau în spatele acestor comenzi dacă numai șpaga era de aproape o jumătate de milion de euro! Ce sume se vehiculau în licitațiile și contractele încheiate! Un alt lucru exemplar din activitatea dlui Voicu rămâne neamestecul afacerilor cu politica. Dânsul e politician, dar nu se bagă în politică. Își vede de afaceri. Îi lasă pe alții să-și macine creierele cu politica – pe amicul Vanghelie, de exemplu, care e mult mai dotat în această direcție. Dl Voicu și-a încercat norocul în politică, la vârf. N-a reușit. I-au lipsit trei voturi ( adică trei dosare ale respectivilor ) pentru a câștiga, la licitație internă, funcția de ministru la Interne. Dar, vă imaginați ce s-ar fi întâmplat dacă ajungea ministru. Cum ar fi pus la punct mecanismele de rezolvare a problemelor clienelei! Poate că abia acum naivii care s-au minunat de ce prima opțiune a pesediștilor la împărțeala portofoliilor ministruale, la începutul coaliției, a fost Internele, și, înțeleg de ce nu s-au ales Economia sau Finanțele, cum se credea. Păi ce să faci cu Finanțele? Pe când cu Internele... Dealtfel, s-a văzut căt de grea e problema, că a fost nevoie de trei miniștri și tot nu i s-a dat de capăt ... Să revenim, deci, la dl Voicu. În loc să-l hărțuiascaă Justiția, mai bine l-ar lua Finanțele consilier. Sau de ce nu ? – chiar ministru? Independent, bineînțeles, ca Oprea ...