Misterul casetelor de valori din bănci

Asta-i viaţa: BCR, “campioana” de până mai ieri a sistemului bancar, cu care se mândreau până şi austriecii de la ERSTE, se zbate acum să facă faţă vitregiei mediului. Un mediu ciudat, în care băncile nu mai dau credite, iar clienţii nu mai iau sau, dacă au bani, preferă să-i ţină la ciorap. Sau în casetele de valori!

Faptul că în ultimul trimestru 200.000 de clienţi au renunţat la serviciile sale şi că a fost nevoită să concedieze alţi 230 de angajaţi se leagă şi de problemele de imagine şi de credibilitate pe care le ridică întâmplarea de la Piteşti. Acolo, 12 – deocamdată – dintre deţinătorii de casete de valori au reclamat faptul că le-au fost golite, nu se ştie cum şi de cine. Paguba acestor oameni se ridică la peste 2 milioane de euro!

Două întrebări pune această întâmplare: de ce-şi ţin oamenii banii cash, în casete de valori – unde nu primesc nici o dobândă – în loc să-i depună în conturi? Întrebare logică, la care răspunde una dintre păgubaşe: pentru că comisionele şi celelalte taxări operate de bancă produc pagube! Economisirea la bancă a ajuns să coste mai mult decât cea la ciorap! Şi a doua: de ce în casete de valori? Pentru unii, pentru că e mai sigur. Acasă, pot intra hoţii peste tine când ţi-e lumea mai dragă, iar furturile din locuinţe s-au înmulţit de-au ajuns oamenii să alcătuiască patrule cetăţeneşti pe străzi, pentru că poliţia nu mai e în stare decât să constate.

Iată însă că nici caseta de valori nu mai e o soluţie. Fenomenul dispariţiilor – în condiţiile în care încăperile sunt păzite, iar casetele închise cu două chei – una la bancă şi alta la client - a debutat în urmă cu câteva luni la falimentara bancă RIB, unde unui avocat i-au dispărut câteva lingouri de aur, şi a continuat la o bancă din Ploieşti, unde unui primar i s-a subtilizat un milion de euro! N-am mai aflat rezultatele anchetelor, dar băncile se spală pe mâini în baza prevederii că ele nu ştiu ce pune omul în casetă şi, deci, nu pot garanta altceva decât securitatea casetei. Nu şi a conţinutului. Iată însă că nici asta nu mai este garantată şi nu pot decât să mă întreb câţi alţi clienţi s-au aflat (sau vor afla că se află) într-o asemenea situaţie, odată alarma generală dată.

Dar – se poate întreba omul simplu – de ce preferă unii să-şi ţină agoniseala în casete? De ce n-o pun în conturi, ştim de-acum. Am mai putea bănui doar că în multe cazuri conţinutul casetelor – mai ales când e vorba de bani – face obiectul unor acumulări incorecte sau ilegale, fie că e vorba de şpăgi, evaziune sau pur şi simplu furt. Pentru că se iveşte o altă constatare: chiar dacă nu câştigi mare lucru ţinând banii în cont, măcar răspunde banca dacă ţi-i fură vreun funcţionar de-al ei. Sau fondul de garantare (pe o valoare limitată) dacă banca dă faliment.

Enigma de la Piteşti se cere însă lămurită şi una dintre explicaţii – stupefiantă – este că se folosea aceeaşi cheie a băncii pentru mai multe casete şi că nu existau în incinta depozitului camere de supraveghere! Astfel încât răspunsul apare de la sine. Cu toate acestea, banca nu răspunde şi este, desigur, posibil ca unele reclamaţii să fie false sau umflate. Acest lucru nu poate exonera banca de răspundere şi probabil că acum, măcar, este necesară o reglementare mai strictă, cu responsabilităţi bine definite, a funcţionării sistemului casetelor de valori pentru toate băncile.

Chiar dacă această prestaţie intră într-un soi de contradicţie cu însuşi rostul unei bănci: să pună banii în mişcare, nu să-i depoziteze. Nesigur…