Misterele de la Biserica Neagră

O legendă de la Nürnberg Statuia de pe acoperișul clădirii, înfățișând un băiat ghemuit, aplecat peste marginea acoperișului, nu este altceva decât imortalizarea unei legende pornite din Nürnberg, care subliniază încă o dată ideea sacrificiului pentru creație, existentă și la români prin mitul meșterului Manole. Ea ilustrează legenda conform căreia ucenicul unui meșter iscusit care a lucrat la ridicarea bisericii din Nürnberg a stârnit invidia maestrului său pentru că a reușit să-l depășească în pricepere. Ca urmare, meșterul a pus la cale, printr-un șiretlic, uciderea lui: ucenicul a fost pus să verifice verticalitatea zidului de pe acoperișul clădirii, moment în care meșterul l-a împins de acolo. În amintirea acestei povești triste, a fost ridicată la Nürnberg o statuie ce va fi reprodusă mai târziu la Biserica Neagră. Varianta din Brașov nu este mai veche de 40 de ani, motiv pentru care legenda este mai puțin cunoscută brașovenilor. De unde vine termenul de „barbaque” Un alt mister este cel legat de Sfânta Barbara, reprezentată în interiorul Bisericii Negre în fresca intitulată „Madona Neagră” (nume ce ține tot de marele incendiu de la 1689 din care fresca a scăpat în mod miraculos). Astfel, despre Sfânta Barbara, protectoarea focului, legenda spune că ar fi fost ucisă de tatăl ei, care a închis-o într-un turn, lăsând-o să moară de foame, pentru că nu a vrut să-și lepede credința. Se spune că această faptă ar fi stârnit mânia lui Dumnezeu, care l-ar fi pedepsit pe tatăl Barbarei trimițând un fulger asupra lui. Din acel moment, Barbara a devenit sfânta protectoare a focului și apoi, patroana pompierilor, artileriei și minerilor. Faptul curios apare însă în timpul celui de al doilea război mondial, mai exact în timpul debarcării în Normandia, când francezii au denumit friptura pe care o consumau atunci „Barbara á couir”. Denumirea li s-a părut americanilor greu de pronunțat, de aceea au adaptat-o la limba engleza și așa a apărut termenul de „barbaque”. Covoarele „creștinate” O alta istorie interesantă se referă la impresionanta colecție de covoare turcești dăruite Bisericii Negre de către negustorii sași în semn de mulțumire pentru mila lui Dumnezeu, atunci când călătoriile lor spre Orient se desfășurau fără incidente și nu erau atacați de tâlhari. Astfel a ajuns Biserica Neagră să găzduiască cea mai valoroasă colecție de covoare turcești din lume, iar această valoare e dată de vechimea lor – pentru că există aici covoare vechi de 400 de ani - și de numărul exemplarelor. Totuși, cu aproximativ 100 de ani în urmă, aceste exponate valoroase au fost pe cale să fie distruse pe motiv că niște obiecte de proveniență păgâna nu-și găsesc locul într-o biserică creștină. „Norocul a fost că un preot care și-a dat seama de valoarea istorică a acestor obiecte, a spus despre covoarele păgâne că au stat atât de mult în biserică încât au fost convertite la creștinism”, ne-a spus Dan Stănculesu, fost ghid la Biserica Neagră.