Mischie, prezent! Cine urmează?

Prima acțiune serioasă anti-corupție, declanșată în timpul lui Iliescu și Năstase la adresa baronilor locali suspectați de a încălca legea instaurând-o pe a lor, proprie, se finalizează, iată, în vremea lui Băsescu și Tăriceanu. Subiectul: unul dintre fruntașii locali ai fostului partid de guvernământ, Nicolae Mischie de la Gorj. Acesta a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare, pentru trafic de influență și luare de mită. Mischie a făcut ceea ce suficient de mulți dintre colegii și omologii săi făceau și fac în zonele lor de influență, pe care considerau și consideră că au libertatea să le păstorească cum cred ei mai bine. Să folosească banii publici pentru a face drumurile pe care umblă ei, încredințând lucrări firmelor care cotizează ridicându-le câte o casă sau făcându-le cadou câte o mașină. Atât de intrate în firescul, normalitatea de fiecare zi deveniseră aceste lucruri, încât chiar subiectul acestor rânduri a fost uimit și nedumerit atunci când Parchetul l-a chemat la audieri: cum adică, să mi se facă mie una ca asta? Eu care am luptat și am cotizat când partidul era la anaghie, în opoziție? Această primă încercare a fostului premier Năstase, de a mai domoli corupția care luase avânt prin sacrificarea câtorva capete locale (au mai fost atunci pe liste liderii de la Vrancea, Ilfov și Ialomița) nu a avut darul să convingă opinia publică de faptul că această măsură e una serioasă. Principalul motiv a fost că vârfuri ale suspiciunii de corupție, aflate în funcții înalte, în jurul președintelui de partid și a premierului de atunci, n-au fost atinși nici cu un deget. Într-un fel, sacrificiul - aproape inutil -, prin prisma evoluției ulterioare a sentimentelor publice - s-a întors chiar împotriva lui Năstase, el fiind cel care, după ieșirea de la guvernare, avea să înfrunte cele mai dure acuzații și cele mai îndârjite investigații. Revin la Mischie: condamnarea lui poate constitui un semn. Că, cu toată lipsa de celeritate a justiției, cu toate subter-fugiile, care într-o societate democratică îi ajută pe cei suspectați de încălcarea legii să se apere, mecanismul funcționează. Că după Mischie vor urma și alții, pe care aproape că i-am uitat de când umblă pe la Parchet și prin tribunale, și că în România drep-tatea și anticorupția nu sunt vorbe goale, bune de folosit doar în rapoartele către Uniunea Europeană, redactate cu sula salvgardării în coastă.