Mișcarea culturală brașoveană sub lupa scriitorului Mircea Brenciu

Cea mai „proaspătă” noutate editorială de pe piața brașoveană este volumul lansat de către cunoscutul publicist și scriitor brașovean Mircea Brenciu (foto stânga), vineri, 23 mai. Pe o terasă a Conacului „Țara Bârsei”, cu prilejul acestui eveniment s-au reunit nume sonore ale scrisului și artei brașovene, însă au fost prezenți și reprezentanți ai instituțiilor publice. „La început de mileniu” se dorește a fi o prezentare a mișcării culturale brașovene în afara instituțiilor bugetare, vorbind despre un reviriment cultural de sorginte brașoveană de la începutul acestui mileniu, al treilea. Volumul lansat este segmentat în trei capitole, în primul autorul venind cu o viziune inedită asupra antropologiei românilor și românismului, afirmată în recenzii și cronici la lansarea unor cărți despre dacismul românilor. Cel de-al doilea capitol se constituie ca un sumum de dialoguri „fără mefiență” – în fapt interviuri cu câțiva artiști plastici-poeți ca Gabi Stan, inițiatorul „fenomenului Kron-Art”, Aristide Hermel, anticar brașovean, publicistul Ilie Șerbănescu sau Vladimir Tismăneanu, politologul brașoveano-american. Cea de-a treia secvență aduce pe tapet fenomenul Kron-Art – lăcaș cultural ce a lansat numeroase voci din literele, muzica sau arta plastică brașoveană. Galeriile Kron-Art, conduse de artistul Gabi Stan, constituie „un creuzet cultural, artistic, multietnic și multilingvistic”, așa cum le numește scriitorul Iulian Cătălui, cel care a prefațat și recentul volum lansat de Mircea Brenciu. Însă, în același timp, cartea lui Mircea Brenciu, o voce autoritară în spațiul brașovean, vine să tragă și un semnal de alarmă. Brașovul, spațiu multietnic și multicultural, nu are la acest moment un loc de întâlnire al artelor. „Este ridicol ca un oraș de preț ca Brașovul să nu aibă un spațiu dedicat literelor și artei. Brașovul nu are un asemenea club și nutresc speranța că ne vom face auziți de către cei care ne conduc. Demersul meu pleacă dintr-o pornire de cetățean. Nu pot să stau insensibil la anumite realități. Arma mea este scrisul, prin care încerc să fac ceva, să fac cunoscute operațiunile culturale ale altora. Este nevoie de scriitori și e trist că poporul nostru nu își iubește scriitorii. Această carte este și un strigăt de alarmă - ne-am putea întreba ce s-ar întâmpla dacă Galeriile vor dispărea”, concluzionează Mircea Brenciu.