Ministerul Muncii modifică regulile pentru angajarea românilor în străinătate

Ministerul Muncii modifică normele de aplicare ale Legii 156/2000, care vizează protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, inclusiv privind costurile de cazare şi transport al acestora.
Proiectul stabileşte, înainte de toate, o clarificare în ceea ce priveşte noţiunea de muncă în străinătate, referindu-se expres la statele membre ale Uniunii Europene, Spaţiul Economic European, Confederaţia Elveţiană şi orice alt stat membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii, în contextul în care termenul „străinătate” nu este deloc explicitat acum în aceste norme.
Principalele modificări privesc obligativitatea agenţiilor de plasare a forţei de muncă de a se înregistra la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi au sediul social şi să notifice înfiinţarea de sucursale, puncte de lucru ori alte sedii secundare inspectoratului teritorial de muncă unde sunt înregistraţi şi inspectoratului teritorial de muncă în a cărui rază teritorială funcţionează respectivele sedii secundare, cu 5 zile lucrătoare anterior începerii prestării activităţii de plasare în acele locaţii.
Normele metodologice sunt modificate, prin introducerea în contractual de mediere a clauzelor care instituie obligaţia agentului de plasare/furnizorului de servicii de plasare a forţei de muncă sezoniere ca, în cazul unor locuri de muncă sezoniere, solicitantul să fie informat cu privire la:
- condiţiile de cazare puse la dispoziţie lucrătorului sezonier de către angajator, precum şi dovada că angajatorul asigură, în ceea ce priveşte cazarea, îndeplinirea standardelor generale în materie de sănătate şi siguranţă în vigoare în statul de primire;
- angajamentul că angajatorul lucrătorului sezonier va asigura decontul călătoriei dus-întors între domiciliul lucrătorului sezonier din România şi locul de muncă din statul de primire;
- condiţiile de acordare a unei indemnizaţii pentru asigurarea hranei zilnice;
- asigurarea de sănătate sau, după caz, abonamentul medical privat, pe perioada contractuală, sau angajamentul că angajatorul lucrătorului sezonier încheie pentru acesta, pe perioada contractuală, asigurarea de sănătate sau, după caz, abonamentul medical privat;
- interzicerea recuperării costuri de transport de la lucrătorul sezonier în cazul în care decontarea prevăzută călătoriei dus-întors între domiciliul lucrătorului sezonier din România şi locul de muncă din statul de primire este asigurată de către angajator;
- în cazul în care cazarea este organizată de către angajator şi sunt îndeplinite standardele generale în materie de sănătate şi siguranţă în vigoare în statul de primire, lucrătorului sezonier i se poate solicita plata unei chirii al cărei cost nu poate fi mai mare de 25% din remuneraţia sa netă.