Mi(ni)sterele electorale

Acutizarea conflictului dintre membrii comisiei și ministrul Turismului face ca adevărate mobiluri ale acestuia să iasă la vedere. Deja nu mai este vorba de abuzuri și neclarități în derularea unor acțiuni de promovare, iar miza nu mai este exclusiv persoana care ocupă fotoliul de ministru. Pentru cei care reușesc să descâlcească ițele afacerii, este tot mai clar scopul acestor manevre: bani pentru partid! În celebra împărțeală a portofoliilor de la formarea guvernului do coaliție au cântărit cel mai mult posibilitățile pe care le oferea fiecare minister pentru a se extrage banii pentru campania electorală prezidențială. Aceasta a fost prioritatea nr 1, în decembrie și ianuarie. Și nu criza. Pentru că dacă ar fi fost criza, până acum s-ar fi putut face ceva. Or nu s-a făcut nimic – cu excepția controversatului program „prima casă”, care n-a izbutit altceva decât să complice lucrurile. Din această perspectivă capătă o explicație convingătoare și ideea inventării celor două portofolii independente, care nu au funcționat în precedentul Executiv: Turismul și Sportul. Ambele existaseră, de-a lungul ultimilor 20 de ani, și ca entități independente, realitatea economică în special făcând să se considere că nu existau suficiente rațiuni pentru a le perpetua. Și, deodată, în plină criză, două ministere care implică în primul rând cheltuieli, apar pe agenda de priorități a noului Executiv. Și nu a trecut mult până când au început să se vadă cu ochiul liber rațiunilor formării lor: organizarea de evenimente. Adică acele acțiuni care pot înghiți bani fără a oferi un rezultat concret, palpabil. „Ziua Tineretului” și „Lumină la malul mării” sunt două modele care pot servi de obiect de demonstrație într-un eventual curs de cheltuire a banilor publici în alte scopuri decât cele anunțate. Un eveniment reprezintă o suită de operațiuni și de manevre greu de cuantificat prin prisma unui „rețetar”, lucrându-se cu subiecte aleatorii – gen „cât costă o scenă”. Valoarea experimentului este dublă: pe de o parte, sume mari pot fi „sifonate” prin atribuiri preferențiale (sau licitații trucate) o parte din bani urmând să revină sub diferite forme în conturile ce vor alimenta propaganda electorală, iar pe altă parte, aceste acțiuni pot promova persoane, principii și idei cu valoare subliminală. Nu întâmplător, pe la parangheliile pomenite, alături de miniștrii în funcție, apăreau sistematic, în relatările televizate ahiziționate pe banii ministerului, o serie de candidați la apropiatele (pe atunci) europarlamentare. Dar, cum spuneam, principalul scop l-a constituit, din capul locului, scrutinul prezidențial. Din bugetul de criză, Turismului i-au fost alocate vreo 80 de milioane de euro exclusiv pentru evenimente de promovare, ce urmau să se desfășoare – întâmplător – în trimestrul al treilea al anului. Sume considerabile fuseseră alocate, în acest scop, și Sportului. La fel s-a întâmplat și cu alte porrtofolii, din care urmau să se înfrupte colegii de alianță. Dacă am avea răbdare să facem o socoteală sumară scotocind prin bugetele tuturor ministerelor, va rezulta o sumă impresionantă al cărei unic scop urma să fie susținerea candidaților în campanie. Comisiile deja formate nu vor rezolva, probabil, mare lucru în descâlcirea problemelor și în sancționarea vinovaților. Au însă meritul de a fi devoalat această schemă și de a o pune într-o relativă imposibilitate de funcționare.