Minciunile din manualele de istorie

Regimul comunist din România condus de Nicolae Ceauşescu a folosit manualele de istorie ca pe un instrument de propagandă prin care a falsificat faptele şi evenimentele.
Persoanele mai în vârstă, care au trăit în „Epoca de Aur” a comunismului, pot spune cu certitudine că manualele de istorie erau o mare minciună.
PCR-ul prezenta copiilor, încă de la o vârstă foarte fragedă, o istorie bazată pe directivele de la Moscova. Bineînţeles, toate evenimentele didactice se petreceau „sub îndrumarea şi atenta supraveghere personală a tovarăşului Nicolae Ceauşescu“.
Iată un top al celor mai mari 5 minciuni şi falsuri din manualele istorie comuniste.

1. Nicolae Ceauşescu, un megaloman desăvârşit. Dictatorul dorea să realizeze o legătură între el şi Burebista, via Decebal, Ştefan cel Mare, Mircea cel Bătrân şi Mihai Viteazul
În manualele de istorie de clasa a X-a, de dinainte de 1989, exista o poză cu un bust al lui Ceauşescu. Acesta era înconjurat în imagine de Decebal, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Cuza, Bălcescu şi Kogălniceanu. Se intitula Bărbaţi între bărbaţi”.
În manuale se vorbea de un brav popor, care a influenţatat istoria universală.
„În timp ce alţii în secolele 12-14 aveau universităţi, la noi a apărut prima în vremea lui Cuza. Pe când alţii construiau catedrale la noi erau case de chirpici. Noi am avut o istorie complet falsificată. În realitate, am fost un popor care a stat în ignoranţă mare de la începuturi. Dar şi acum oamenii cred prostiile învăţate pe timpul lui Ceauşescu, pentru că elitele au dispărut, iar în locul lor au venit personaje de mâna a doua, din mediile joase, din zone rurale, care s-au văzut cu diplome peste noapte şi, evident, au îmbrăţişat viziunea nouă“, afirmă profesorul şi scriitorul timişorean Mircea Pora, pentru Adevărul.

2. Ştefan cel Mare şi alţi domnitori au apărat vestul Europei de turci
O altă informaţie eronată din manualele de istorie comuniste vorbea de rolul domnitorilor din Moldova şi Ţara Românească. Se scria că aceştia au apărat vestul Europei de turci.
„Au vrut să scoată în evidenţă o mare forţă a naţiunii româneşti. În realitate, turcii când au vrut să ajungă undeva au ajuns, ba chiar cu românii alături. În rest, noi nu am câştigat niciun război cu ei, poate doar nişte bătălii locale care nu au influenţat cursul istoriei“, a explicat acelaşi Mircea Pora.

3. Cum era prezentată ziua de 23 august
În cărţile de istorie s-au inserat o serie de informaţii false despre ziua de 23 august 1944. Era specificat faptul că aceasta a deschis o eră nouă în Istoria României, în care masele largi populare, conduse de Partidul Comunist, au trecut la înfăptuirea unor adânci transformări revoluţionare.
Acestea „au pus capăt regimului de exploatare şi asuprire, cucerind o reală independenţă naţională şi asigurând un curs progresist dezvoltării întregii noastre societăţi”.
Cei aflaţi în spatele alcătuirii manualului de istorie susţineau cu că întoarcerea armelor împotriva Axei a constituit ”o victorie a ţării“ şi că ”frăţia de arme româno-sovietică a pus bazele trainicei şi indestructibilei prietenii dintre poporul român şi popoarele Uniunii Sovietice”.
În realitate, România a semnat Tratatul de pace de la Paris din 1947 ca beligerant învins (ca şi Italia, care trecuse de partea Aliaţilor cu un an înaintea României), iar Basarabia şi Bucovina de nord au fost cedate Uniunii Sovietice.

4. Nicolae Ceauşescu, prezentat în cărţile de istorie ca un om cu ”energie clocotitoare, spirit clarvăzător şi îndrăzneţ”
Cărţile de istorie de dinainte de 89 erau înţesate cu fotografii ale dictatorului Ceauşescu în diferite ipostaze, cu fabricile şi uzinele comuniste, cu vestitete mitinguri si cu congresele PCR. În plus, întreaga „dezvoltare a României” era strict legată de partidul-stat.
„Nicolae Ceauşescu, prin energia sa clocotitoare, prin spiritul său clarvăzător şi îndrăzneţ, prin activitatea sa neobosită, a imprimat un ritm nou transformărilor revoluţionare din societatea românească, aducându-şi totodată o contribuţie de prim ordin la soluţionarea problemelor complexe care confruntă lumea contemporană”, se arată într-un fragment din manualul de clasa a X-a.

5. Istoria, falsificată în legătură cu înlăturarea mareşalului Ion Antonescu
În manualele de istorie, evenimentele din al Doilea Război Mondial erau prezentate pentru a scoate într-o lumină bună Partidul Comunist.
Din cărţile editate de comunişti aflăm că, în după-amiaza lui 23 august, „pe baza înţelegerilor stabilite cu Partidul Comunist Român, Regele a respins planul propus (de Antonescu privind mobilizarea şi continuarea războiului) şi, cu ajutorul unei formaţiuni militare din garda Palatului, special pregătită în acest scop l-a arestat pe Ion Antonescu (…) Arestarea guvernului antonescian a marcat începutul insurecţiei. Imediat după aceea s-a trecut la aplicarea celorlalte măsuri stabilite de Partidul Comunist Român, în colaborarea cu o serie de ofiţeri şi generali patrioţi, unii dintre ei având funcţii importante în Comandamentul militar al Capitalei şi în conducera unor unităţi ale armatei“.
Se mai scrie în manual că prezenţa lui Lucreţiu Pătrăşcanu, reprezentantul Partidului Comunist, în Guvernul generalului Sănătescu, care a preluat puterea, „se datora prestigiului pe care Partidul Comunist Român şi-l dobândise de-a lungul anilor de luptă pentru progresul ţării, faptului că Partidul Comunist se situase în fruntea forţelor care reuşiseră acum să doboare dictatura militaro-fascistă“.
În realitate, Partidul comunist a intrat pe uşa din spate a Istoriei. Înlăturarea lui Ion Antonescu a avut loc datorită Regelui Mihai I şi a reprezentanţilor partidelor istorice.