Micuţa Picasso născută la Istanbul şi adoptată de Braşov

Foto: Alara Deniz, la vernisajul primei ei expoziţii

Foto: Alături de mama ei, Ana Laurenţia Deniz

AUTOAREA „TABLOURILOR FĂRĂ NUME”: „Fiecare e liber să creadă ce vrea despre respectivul tablou şi să-l numească aşa cum doreşte”

Alara Deniz s-a născut, în urmă cu 11 ani, în exoticul Istanbul, din Turcia. De la şapte ani trăieşte în Braşov, oraşul natal al mamei. Este în clasa a IV-a şi, ca orice copil de vârsta ei, îi place să redescopere lumea înconjurătoare, dar dintr-un alt unghi. Îi mai place să şi picteze. O pasiune care o ajută să se exprime şi care a făcut-o vedetă, deşi de emoţii nu a scăpat. La început, picta doar pentru ea. Le-a arătat şi colegilor ei lucrările sale, apoi acestea au ajuns să fie admirate şi de alţi braşoveni, şi de brăileni, şi de bucureşteni, şi de oficiali de la Ambasada Turciei la Bucureşti. Ar putea deveni ambasadoare interculturală româno-turcă pentru reintegrarea copiilor prin artă, dacă este dat acordul de la Ankara (capitala Turciei - n.r.).

„Hai să facem şi noi un tablou, dacă iese bine, dacă nu, asta e”
În prezent, Alara studiază la Şcoala Generală nr. 3. Cunoaşte limba română, despre care spune că e la fel de uşoară precum turca, ba chiar „mai uşoară”. Când a ajuns în Braşov, nu ştia decât două cuvinte – „da” şi „nu”. „M-am uitat la desene animate, observam oamenii cum vorbesc şi aşa am învăţat limba română”, îşi aminteşte copila. Mai cunoaşte şi limba engleză.
Primele desene, Alara le-a făcut ca oricare alt copil: pe pereţi. Apoi a trecut la hârtie. De la 8 ani, însă, spune că a început să deseneze „mai frumos”. Apoi a trecut la o nouă etapă de exprimare a lumii sale, în care îi place să se retragă deseori. O exprimare care, însă, i-a lăsat cu gura căscată pe cei care au văzut lucrările fetiţei.
„Pe la sfârşitul clasei a III-a era o colegă, care s-a mutat într-o altă ţară. Ea a scris o poezie pe care noi am ascultat-o şi i-am spus mamei mele că eu vreau să fac altceva. M-a întrebat ce vreau să fac şi apoi am mers la un magazin specializat pe pictură. Acolo am văzut un tablou şi am zis «Hai să facem şi noi un tablou, dacă iese, bine, dacă nu, asta e». Se întâmpla spre sfârşitul clasei a III-a. Am făcut primul meu tablou şi l-am arătat colegilor. Colegii s-au mirat şi le-a plăcut. Spuneau să fac un tablou pentru toată clasa. Eu nu prea am fost de acord pentru că era primul meu tablou, nu prea ştiam nimic”, a detaliat eleva. Între timp, Alara desenase câteva tablouri, pe care le-au văzut doar colegii ei.

Expoziţia de la Jucărioteca Braşov – rampa de lansare
Apoi lucrările sale au ajuns să fie admirate şi de alţii. Totul a plecat de la Filiala pentru copii a Bibliotecii Judeţene „George Bariţiu”. Aici a fost vernisată prima ei expoziţie, care a cuprins 24 de lucrări, în tehnici diferite. Vernisajul a avut loc în iunie 2015.
„Mama Alarei împrumuta cărţi de la noi pentru fetiţă. Tot venind pe la noi, a văzut desenele de pe pereţi ale copiilor şi s-a gândit să ne întrebe dacă poate aduce şi ea desenele fetiţei ei. Răspunsul a fost afirmativ – de asta suntem aici, pentru promovarea tinerelor talente. Desenele Alarei au fost aduse într-o zi de vineri. Noi ne-am gândit că sunt desene fireşti pentru un copil de clasa a III-a, era şi sfârşit de program. I-am zis şefei să le lăsăm aici. Luni, când am venit la serviciu şi ne-am apucat de treabă, când am scos tablourile, am cam încremenit. Am zis «fetiţa aceasta nu trebuie să rămână aşa. Dacă este un adevărat talent, trebuie să-l prezentăm». Mama a apelat la noi pentru expoziţie în premieră şi am zis că trebuie să-i facem fetiţei un vernisaj adevărat, pentru a înţelege că ea are ce dărui oamenilor şi să se dedice talentului ei. Primii invitaţi au fost cei din clasa ei, de la Şcoala în care era atunci – la Şcoala Gimnazială nr. 6 - şi două ore, domnişoara Alara a fost în lumea ei şi ne-a povestit despre acele lucrări, despre fiecare în parte. Am întrebat dacă lucrările au titlu, să punem bileţel. Ne-a răspuns «Nu, fiecare e liber să creadă ce vrea despre respectivul tablou şi să-l numească aşa cum doreşte»”, a povestit Melania Butnariu, bibliotecar la Filiala pentru Copii şi Tineret.
În acea perioadă, filiala braşoveană avea un proiect cu Biblioteca Metropolitană Bucureşti, astfel că după ce a fost prezentată celor de la Bucureşti, lucrările Alarei au ajuns şi aici. De acolo, s-au mai oprit, în expoziţii, la Biblioteca Naţională, Galeria Alert Art, Biblioteca Judeţeană Brăila şi la o recepţie oficială dată de Ambasada Turciei. „La ceremonia de 95 de ani de la crearea Turciei s-a dat o recepţie, unde Ambasada a expus unele tablouri ale Alarei. Cei de acolo le-au văzut şi au zis că vor să colaboreze mai departe. Din partea română a venit propunerea ca Alara să fie Ambasador al Turciei, dar pentru a fi ambasador intercultural pentru reintegrarea copiilor prin artă este nevoie şi de aprobarea de la Ankara (capitala Turciei – n.r.), pe care vrea să o ceară reprezentantul cultural al Turciei din Sofia”, a explicat mama Alarei, Ana Laurenţia Deniz.

Pictură pentru copiii cu dizabilităţi şi cei care au scăpat din Siria
Pentru acest titlu, Alara îşi va pune din nou la dispoziţie talentul, cu care vrea să ajute pe copiii mai puţini norocoşi. „Este un proiect făcut împreună cu Ambasada Turcă la Bucureşti. Din Turcia va veni, în Capitală, un pictor, Ahmet Kaia, iar cu ajutorul Ambasadei va fi organizată o expoziţie cu vânzare pentru copiii cu dizabilităţi, cu cancer. Totodată, la Istanbul, împreună cu Institutul Cultural Român, cu Centrul Cultural Turc şi cu ajutorul Ambasadei va fi organizată o expoziţie cu vânzare şi strângere de fonduri pentru copiii refugiaţi din Siria, rămaşi fără părinţi. Expoziţia din Istanbul va fi şi o modalitate de promovare a culturii române acolo, iar expoziţia din Bucureşti – de promovare a culturii turce aici. Cele două proiecte sunt puse pe picioare la cerinţa Alarei şi reprezentantului cultural al Turciei”, se mândreşte mama Alarei.

Internetul este „profesorul” ei
Copila susţine că inspiraţia pentru creaţiile sale nu vine de undeva anume. Pur şi simplu îi vine o idee şi o pune în practică. „Chiar şi la şcoală, pe un caiet, pe ultimele pagini, am unde să desenez”, spune micuţa artistă. Nu are profesor care să o îndrume, mama ei nepermiţându-şi unul, mai ales că şi materialele de lucru sunt destul de costisitoare. „Eu mă uit pe internet şi acolo văd unele tehnici. Plec de la acea tehnică, însă o adaptez”, a explicat Alara.

Preferat rămâne Picasso
Micuţa artistă are şi culori preferate: albastru deschis, nuanţele de mov, „care mi se par foarte elegante”, însă şi celelalte culori o atrag. Cât despre maeştri ai picturii, preferat rămâne Picasso. „Alara preferă să stea cuminte şi să deseneze, decât să fugă sau să intre în jocurile copiilor de vârsta ei, care nu-i prea plac. Îşi ia caietul ei şi exersează”, sintetizează mama firea micuţei artiste.
În viitor, Alara Deniz îşi doreşte să urmeze cursurile unui liceu de artă în America sau Anglia, unde să şi verniseze expoziţii.