„Microfabrică” de drone la Braşov

Bogdan Ochiană, CEO Orbotix Industries, anunţă deschiderea unei fabrici de drone autonome la Braşov, cu o capacitate de până la 800 de unităţi lunar. Dronele utilizează tehnologia „swarming” (roiuri) şi rezistă la bruiaj electronic, dar păstrează obligatoriu decizia umană pentru atac („man-in-the-loop”), a explicat antreprenorul la podcastul Frontier Defense, găzduit de G4Media.
Unitatea de producţie a Orbotix din Braşov este programată să înceapă activitatea la jumătatea lunii mai, într-un spaţiu de 1.700 mp. „Fabrica poate produce până la 800 de drone pe lună, dar noi vom începe cu o producţie de 100 sau 200 de drone pe lună şi o să o mărim încet pentru că trebuie să învăţăm exact. O să avem probleme de QA, probleme de proces. Sperăm ca până la sfârşitul anului să ajungem la această producţie”, a declarat Ochiană.
Din portofoliul actual al Orbotix fac parte modelele Wasper-1 şi Vigil-1. Wasper-1 este o dronă uşoară, asistată de AI, care poate fi utilizată în misiuni kamikaze (loitering), de atac sau recunoaştere. Aceasta este proiectată pentru a fi asamblată rapid şi lansată în roiuri.
Vigil-1 este un sistem de dronă autonomă destinat supravegherii aeriene continue. Sistemul este utilizat pentru monitorizarea infrastructurii critice, a spaţiilor publice şi a zonelor urbane.

Memorandum semnat cu Romaero
Orbotix Industries şi Romaero SA au semnat un memorandum de înţelegere strategic pentru producţia autohtonă de sisteme aeriene fără pilot (UAV) şi soluţii de inteligenţă artificială.
Parteneriatul vizează o capacitate de producţie de până la 1.500 de drone lunar.
Orbotix va furniza „creierul” sistemelor – software-ul de bord, algoritmii de autonomie şi integrarea AI pentru drone. În acelaşi timp, Romaero va asigura producţia structurală şi asamblarea la standarde NATO.
„Noi am lucrat foarte mult în ultimele zile pentru a negocia cu firme private. Majoritatea acestora sunt startup-uri care, deşi deţin tehnologii avansate, întâmpină dificultăţi în procesul de scalare. Din acest motiv am semnat la sediul Romaero un memorandum special, concentrat pe producţia de masă. Romaero pune la dispoziţie hale industriale şi echipamente care ne-ar fi costat milioane de euro sub formă de investiţii, în timp ce noi asigurăm partea de design, management şi inginerie pentru producţie”, a explicat antreprenorul.

Importanţa menţinerii deciziei umane în luptă
Dronele Orbotix se disting clar de sistemele convenţionale pilotate manual, deoarece funcţionează predominant autonom. Operatorul doar stabileşte coordonatele şi validează ţintele finale identificate de AI, o abordare aleasă strategic din raţiuni de siguranţă.
„Din punct de vedere legislativ nu suntem obligaţi. Există o parte în care o misiune poate fi total autonomă, dar este decizia strategică a firmei. Până nu avem o acurateţe de 99,99%, noi nu vom trece la total autonomă. Deci este foarte important pentru noi să avem acest pas cu man-in-the-loop”, a spus invitatul.

Conceptul de „microfabrici” distribuite pe Flancul Estic
Orbotix Industries adoptă strategic modelul „microfabricilor” de drone distribuite pe Flancul Estic al NATO, în loc să investească zeci de milioane într-o singură unitate uriaşă. Conceptul este considerat inovator pentru industria de apărare, care preferă de obicei investiţii în unităţi de producţie mari.
Deoarece asamblarea dronelor nu necesită echipamente de o complexitate extremă, acest model descentralizat permite deschiderea unor mici unităţi direct în ţările aliate cumpărătoare, a explicat Ochiană. Astfel, sunt satisfăcute rapid cerinţele obligatorii de offset local. „Noi preferăm microfabricile pentru că fiecare ţară vrea ceva local”, a declarat Ochiană.
„În principiu, noi şi industria de drone facem 90% asamblare. Mai exact, luăm componentele PCB din Spania, unităţile radio din Germania sau Canada, camerele din altă parte, plasticul de aici şi le asamblăm. Sunt necesare anumite procese electronice şi testări, iar asta este tot. Deci valoarea adăugată în ceea ce noi numim mereu producţie provine de fapt, în proporţie de 90%, din asamblare”, a explicat antreprenorul.
El a adăugat că este mult mai uşor să deschidă o mică fabrică în Estonia, Polonia, Ucraina sau România decât să investească 20 de milioane de euro într-o singură unitate mare.
Totodată, într-o zonă cu o sensibilitate ridicată, cum este Flancul Estic, o singură fabrică uriaşă reprezintă un punct critic de vulnerabilitate. În caz de război, distrugerea unei microfabrici nu opreşte complet producţia, aşa cum se poate întâmpla în cazul facilităţilor de mari dimensiuni.

„Producţia locală va fi cea mai importantă în caz de război”
Bogdan Ochiană a criticat tendinţa autorităţilor române de a achiziţiona echipamente militare exclusiv de la marii producători externi „din simplă comoditate”. El a declarat că într-un scenariu de conflict, lanţurile de aprovizionare internaţionale pot fi întrerupte rapid. Prin urmare, o capacitate de producţie locală este vitală pentru rezilienţa şi securitatea naţională.
„Pentru mine, cel mai important aspect este construirea capacităţii de producţie industrială în România. Momentan, noi acţionăm mai mult din inerţie, prin achiziţie, deoarece este mult mai simplu. Mergem la germani, mergem la francezi, iar produsul [lor] este validat. Toată lumea ştie că, dacă alege un produs german, nimeni nu îi va spune că a greşit. Astfel, plătim mai mult, însă locurile de muncă, proprietatea intelectuală şi profitul rămân în Germania”, a spus acesta. „Dacă va fi un război, de exemplu în România, producţia locală va fi cea mai importantă”, a adăugat antreprenorul.

Antreprenorul militează pentru păstrarea proprietăţii intelectuale (IP), a taxelor şi dividendelor în România
Ca antreprenor, Bogdan Ochiană militează ferm împotriva modelului de tip „outsourcing” clasic, care lasă prea puţină valoare în ţară. Obiectivul său asumat este atragerea proprietăţii intelectuale, stabilirea sediilor de management şi plata taxelor corporative în România. Aceasta înseamnă crearea de locuri de muncă înalt calificate şi bine plătite pe plan local.
„Oamenii aceştia vor plăti taxe în România şi Guvernul va beneficia de asta”, a punctat CEO-ul Orbotix. „Eu nu mai vreau ca România să fie o ţară de outsourcing. Vreau să aduc IP aici şi nu numai. Vreau să aduc dividendele aici, vreau ca aici să plăteşti taxele finale”, a continuat el.

Colaborarea cu parteneri din Ucraina, vitală
Testarea echipamentelor în medii militare reale este vitală, dar dificil de realizat în Europa din cauza reglementărilor stricte. Pentru a inova rapid, Orbotix colaborează strâns cu entităţi ucrainene, având acces la poligoane şi o experienţă de luptă inegalabilă. Combinarea acestui know-how ucrainean cu producţia românească generează soluţii „perfect validate”, potrivit antreprenorului.
„Nu cred că există companii mai bune decât cele ucrainene, chiar dacă uneori, din punct de vedere tehnologic sau software, s-ar putea să nu fie la fel de avansate ca germanii sau uneori ca ceea ce facem noi sau ca americanii. Dar ei pot produce 100.000 de drone pe lună; noi nu producem atât în Europa într-un an”, a subliniat Bogdan Ochiană.

România cumpără tancuri de miliarde: Sunt utile în era dronelor?
România vrea să cumpere sute de tancuri şi maşini de luptă ale infanteriei prin programe de miliarde de euro, deşi câmpurile de luptă moderne, din Orientul Mijlociu până în Ucraina, sunt dominate de drone. Costul unui UAV reprezintă adesea doar o fracţiune din preţul vehiculului blindat pe care îl distruge. Totuşi, Bogdan Ochiană spune că era blindatelor nu a apus.
„În orice evoluţie a războiului, armata trebuie să se adapteze, dar acest lucru nu înseamnă că un F-35 nu mai este util. Există alte cazuri de utilizare şi pentru tanc. Tancul poate lansa atacuri asupra unor ţinte aflate la 50 sau 30 de kilometri distanţă”, a declarat acesta la Frontier Defense.
CEO-ul Orbotix a adăugat că ucrainenii folosesc multe drone deoarece nu au suficientă muniţie de 155 mm pentru artilerie. „Ei nu au muniţie, de aceea folosesc drone; nu le utilizează pentru că înlocuiesc total artileria sau pentru că este de 100 de ori mai bine aşa. Când lansezi un atac de artilerie, distrugi toată zona, iar artileria va fi mereu importantă”, a adăugat antreprenorul.
Potrivit lui Ochiană, pe un câmp de bătălie există anumite elemente: infanteria, tancurile, artileria, dronele şi avioanele. „Sunt multe niveluri, trebuie să avem de toate. Chiar dacă lucrez în acest domeniu, nu am iluzia că drona rezolvă toate problemele. Drona rezolvă doar un anumit caz de utilizare”, a subliniat antreprenorul.

De ce predarea pilotajului manual de drone în şcoli este depăşită în era AI
La întrebarea dacă statul ar trebui să ofere cursuri pentru operatori de drone în licee şi facultăţi tehnice, 81,4% dintre cei intervievaţi într-un sondaj recent şi-au exprimat acordul, în timp ce 16,7% s-au declarat împotrivă. Aceasta reiese din „Barometrul Securităţii Naţionale” realizat recent de INSCOP Research.
Totuşi, Ochiană crede că învăţarea pilotajului de drone în şcoli este depăşită, similară învăţării codării manuale într-o epocă dominată de AI. Evoluţia rapidă va automatiza navigarea fizică, astfel că noile generaţii ar trebui, potrivit lui, să fie antrenate mai degrabă pentru luarea deciziilor strategice, înţelegerea misiunii şi managementul tactic al roiurilor de drone.
„Noi, ca firmă de drone care face drone autonome, nu pilotăm nimic”, explică Ochiană. „Operatorul trebuie să aleagă misiunea dronei şi să fie antrenat în misiunea dronei, nu neapărat să joace un joc video”, a adăugat el. El crede că dronele autonome reprezintă viitorul, deoarece instruirea unui pilot bun de dronă durează foarte mult.