„Micile secrete” ale lui Oprea?

Cariera fulminantă a generalului de intendenţă cu patru stele (cel mai înalt grad din armata română până când el însuşi îl va introduce şi pe cel de mareşal) Gabriel Oprea nu are nicio legătură cu calităţile sale de om politic. Ba din contră. De-a lungul istoriei sale personale Oprea a fost om de afaceri, om de servicii, om de execuţie - dar nu om politic. Pentru că marele său talent a fost, dintotdeauna, acela de a lua poziţia de drepţi şi de a spune răspicat: am înţeles, să trăiţi! 

L-a scos din anonimat Adrian Năstase, care l-a făcut prefect de Bucureşti, luându-l de la "ţâţa" Fondului de Rezervă unde gestiona după bunul plac produse strategice. Atât de bine s-a achitat de sarcini încât, aproape imediat a fost promovat ministru al Administraţiei Publice, loc de unde şi-a putut ajuta eficient tovarăşii de afaceri împreună cu care fondase câteva restaurante (între care acela celebru din Ferentari, unde se sărbătoreau promoţiile dubioasei Academii de Apărare) şi nenumărate alte afaceri datorită cărora devenise deja un mogul al terenurilor imobiliare. A intrat în opoziţie odată cu partidul, işeşind la rampă când s-a ivit momentul favorabil al ciudatei alianţe din 2008, cu PDL-ul, vizând portofoliul Internelor, pentru care a trebuit să se bată cu gruparea Vanghelie-Voicu, pierzând în cele din urmă. A fost momentul în care s-a deşteptat în el "interesul naţional" şi şi-a prezentat scrisorile de acreditare la Cotroceni întorcând armele în eleganta tradiţie militară românească şi punând la dispoziţia preşedintelui o strânsură compusă din social democraţi exmatriculaţi sau dezamăgiţi de împărţeala beneficiilor. Aşa s-a născut partidul fără certificat de naştere electoral, care din 2009 până în prezent face jocurile de putere prin trădări eficiente la momentele protivite.

Calităţile cu care i-a convins pe Năstase şi Băsescu l-au făcut simpatic şi lui Ponta cu care, prevăzător, aranjase o încuscrire, acesta făcând din el un om bun la toate, mai ales la ocazii festive. Cu sau fără uniformă de general, cu sau fără decoraţii pe tot pieptul, avându-i alături pe alţi doi, faimoşi conducători de oşti (generalii Onţanu şi Iordănescu) şi bucurându-se de recunoştinţa tuturor celor pe care i-a copleşit cu grade onorifice, medalii şi plachete, Oprea se proiectează pe ecranul puterii ca un miraculos premier interimar - poziţie de care doar un pas îl desparte de cea de şef plin al Guvernului. Raniţa sa colcăie de doctorate şi doctori cărora le-a fost preparator (fără să fi scris în viaţa sa  măcar două rânduri originale) de declaraţii de avere care ar băga în ceaţă orice cercetător de la ANI şi de interese personale al căror cuantum nu ar putea fi estimat nici de cel mai fantezist procuror DNA. "Micile secrete" ale preşedintelui UNPR - partidul cu peste un milion de membri, după socotelile sale de Pristanda, sunt acum la dispoziţia marelui public. Unii se sperie de ele şi le şterg de pe site-uri.