„Mersul trenurilor” ar trebui înlocuit cu „Ghidul întârzierilor”

Mersul cu trenul reprezintă o călătorie la mâna destinului: nu știi niciodată când pleci și nici când ajungi. Trenul rapid circulă este mai lent decât personalul de altădată, cu o medie de 30 km/h pe Valea Prahovei, iar acceleratele put a urină. Așa vor sta lucrurile cel puțin până în 2014, când ar trebui să fie finalizate lucrările de modernizare la Coridorul IV Paneuropean Altădată, cel mai sigur și exact mijloc de transport în comun – trenul, a devenit astăzi aproape o rușine în România. O călătorie cu trenul este mai imprevizibilă ca trucul unui magician, mai lentă decât cea cu un Trabant și mai puțin sigură decât un zbor cu avionul. Cei care totuși doresc să se avânte trebuie să-și ia mai multe măsuri de precauție și chiar să-și facă o rugăciune. Întârzierile sunt la ordinea zilei În primul rând, din 2008-2009, de când a început lucrările de modernizare a Coridorul IV Pan European, transportul pe cale ferată și-a pierdut din precizia cu care călătorii ajungeau la destinație. Acum, Mersul Trenurilor, un orar stabilit în fiecare an, în luna decembrie, are doar un rol decorativ. Deși sunt ce puțin 2-3 site-uri prin care călătorii pot obține informații despre sosirea sau plecarea trenurilor, doar ruta este informația în care mai poți avea încredere. Trenurile care circulă pe acest Coridor PanEuropean – Arad – Sibiu – Brașov – Craiova - București – Constanța au tot timpul întârzieri - care nici nu mai pot fi considerate neprevăzute. Ba din contră, CFR Călători ar trebui să elibereze un ghid al întârzierilor estimative. Spre exemplu, Rapidul 347 din direcția Viena spre București e așteptat în Gara Brașov la ora 11.20. Călătorii vin cu o jumătate de oră mai devreme să prindă bilet cu loc, însă odată ajunși află cu indiferență că garnitura lor întârzie 40 de minute. Fața impiegatului de la Informații trădează rutina acestor întârzieri – nu sunt de azi, de ieri. Odată ajunși la casele de bilete, călătorii sunt avertizați din nou. „Da` să știți că întârzie, da?”. Bietele se schimbă cu greu După 40 de minute niciun tren de Viena nu ajunge în gară. După alte zece, călătorii care cumpăraseră bilet stau buluc la ghișeul de informații. Acest obicei face parte din rutina fiecărei zile de muncă în gările CFR, iar angajații s-au obișnui să răspundă cu calm la întrebarea „Când sosește trenul meu?”. Dacă stai la rând afli dinainte răspunsul: „păi tre’să apară în 10 minute”. Mulți încearcă să schimbe biletele, însă li se reamintește că au fost avertizați. „Durează și nu pot să o fac eu. Mergeți la ghișeul 7, da’ nu cred că mai rezolvați la timp”, ne spune doamna de la casă. După alte 20, trenul chiar sosește. 100 de kilometri în 3 ore Fiind de rang înalt, pe bilete scrie că cei 107 kilometri până la Ploiești îi face până la 13.26, iar peste alte 40 de minute la București. E clar că nu mai are cum, dacă a întârziat aproape o oră. După Predeal, Pe Valea Prahovei trenul se deplasează cu „viteza melcului”, timp în care călătorii admiră lucrările la Coridorul PanEuropean IV. Șantierele pornesc de pe la Predeal și se pot vedea pe toată Valea Prahovei: traverse de lemn și beton înlocuite, noi terasamente bătătorite, șine aliniate perfect, ba chiar și poduri noi. Și ai timp să le vezi pe toate, pentru că în loc de două ore, rapidul de Viena face trei ore pe Valea Prahovei, adică circulă cu o viteză medie de 30 de km/h. Se vidanjează doar la capete Un alt tren Accelerat – 1622, aceleași întârzieri, altă atmosferă. De cum urci scările în vagon, te izbește o miasmă tipică wc-ului unei bodegi, în timpul unui campionat de fotbal. Mirosul de urină persistă indiferent în care vagon ai încerca să te ascunzi de el, însă era puternic înspre capete. Nu se întâmpla doar într-un vagon – ar fi fost un caz fericit pentru călătorii din restul trenului. „Cum vreți să miroasă, doar vine de la Sibiu. Astea-s trenuri în care nu-ți mai faci nevoile pe șine, ci le colectează într-un bazin, care este vidanjat la capetele de linie. E cald, s-au umplut și put”, ne explică controlorul. Eventual caseta Ce este Coridorul IV? Ruta ce unește Uniunea Europeană, cu partea centrală și de sud-est a continentului, este una de transport combinat. Coridorul IV pornește din Germania, având că ramificație trei orașe importante, Berlin, Dresda și Nuremberg. Traversează Cehia, prin Praga și Brno, Austria, prin Viena (pe cale ferată), Slovacia, prin Bratislava, Ungaria, prin Gyor și Budapesta, apoi intră pe teritoriul românesc, pe la Curtici, traversând orașe importante, Arad, Timișoara, Sibiu, Brașov, Craiova, București și Constanța. În Bulgaria, Coridorul IV trece prin Sofia și Plovdiv, în Grecia, pe la Thessalonik, și în Turcia, prin Omenio și Istambul. Deși are jumătate din lungimea celuilalt mare coridor ce traversează țara noastră, Coridorul IX, în acest moment, din perspectivă geopolitică, este considerat a fi cel mai important. Ruta feroviară Curtici-Deva-Sighișoara-Brașov-București-Constanța, în sine, ramura „de nord” a Coridorului IV, este „ținta” programelor europene și românești, de modernizare a infrastructurii. Pentru Câmpina-Predeal, banii vor fi atrași de la ISPA. Tot cu fonduri ISPA, în acest moment, se face un studiu de fezabilitate pentru ruta Curtici-Simeria. S-au implementat sistemele de centralizare electronică în cele patru complexuri feroviare de pe Coridorul IV, Brașov, Arad, Timișoara Nord și București Nord.