„Medicul celor săraci” şi fiica sa vor primi titlul de cetăţean de onoare al Braşovului

În semn de recunoştinţă pentru întreaga sa activitate, Consiliul Local Braşov îi va decerna astăzi titlul de cetăţean de onoare, post-mortem,  doctorului Teodor Sbârcea. Acesta a fost mândria ştiinţei medicale din Braşov şi alinătorul durerilor celor mulţi şi necăjiţi, iar pe bună dreptate i se spunea „medicul celor săraci”. Acesta a fost primul medic de circumscripţie român al judeţului, între anii 1900 şi 1905 , când a profesat la Feldioara şi a tratat cu succes o epidemie de febră tifoidă, dar a şi depistat şi găsit tratamentul trahomului, boală frecventă în zonă. Din anul 1905 până în anul 1919, dr. Sbârcea a profesat ca medic în Satulung (Săcele) unde a luptat cu o gravă epidemie de febră tifoidă pe care a tratat-o cu succes, fiind decorat pentru acest fapt de oficialităţile din acea vreme. Tot în acea perioadă, dr. Teodor Sbârcea a organizat spitalul de Cruce Roşie din Zizin şi a construit un dispensar la Tărlungeni. Alături de alţi medici, face demersuri pentru construirea Spitalului Mârzescu. După Marea Unire din 1918, dr. Teodor Sbârcea a fost numit medic primar al judeţului, post pe care îl va ocupa până în anul 1930, când a ieşit la pensie. După anul 1930, dr. Teodor Sbârcea a continuat să profeseze în particular tratând foarte mulţi pacienţi. Uneori, pacienţilor mai săraci le plătea  chiar el medicamentele.  În 10 septembrie 1949 s-a stins din viaţă şi a fost înmormântat în Cimitirul Bisericii Sf. Treime din Scheiul Braşovului.

 

Prima femeie avocat din Sud - Estul Europei

Consiliul Local Braşov îi va acorda titlul de cetăţean de onoare post-mortem şi fiicei sale, Annemarie Schnell – Sbârcea, care a fost prima femeie avocat din sud-estul Europei. În calitate de avocat a îndrumat mai mulţi întreprinzători industriali, dar şi persoane care îi solicitau ajutorul, în special femei singure şi sărace. Având funcţia onorifică de mediator al Comunităţii femeilor germano-săsoaice ea a fost  mereu la dispoziţia femeilor care îi cereau ajutorul. O lovitură dură a primit în anul 1948 când a fost dată afară din baroul de avocatură datorită originii sale germane, după mamă. Astfel, a fost angajată la un birou de traduceri, dar a fost şi femeie de serviciu la Sfatul Popular. În anul 1952 a fost evacuată din Braşov şi mutată  cu domiciliul forţat în Covasna. Aici şi-a câştigat traiul muncind în agricultură. În această perioadă a avut o revelaţie în credinţă care i-a schimbat viaţa. S-a ocupat de teologie, astrologie şi astronomie, toate acestea au condus-o la o aprofundare a vieţii. Cu toate acestea, oamenii au rămas importanţi pentru ea, ea continuând să îi ajute cu devotament.