„Mătușa Tamara” - triumful anticorupției cuplului Kovesi-Morar
Autor: Octavian ANDRONIC
Publicat la 06 sepembrie 2012
Întâmplarea ar fi avut loc în 2000. În 2006, DNA a început urmărirea penală. În 2007 dosarul a fost înaintat instanței de judecată. În 2008 a fost trimis înapoi la procurori, după ce instanța supremă a solicitat avizul Camerei Deputaților
Întâmplarea ar fi avut loc în 2000. În 2006, DNA a început urmărirea penală. În 2007 dosarul a fost înaintat instanței de judecată. În 2008 a fost trimis înapoi la procurori, după ce instanța supremă a solicitat avizul Camerei Deputaților. În 2009 dosarul a fost retrimis la instanță. Curtea Supremă a dat o primă sentință de achitare în 2011.
În 2012 sentința a devenit definitivă, îngropând șase ani de muncă pe brânci a unei armate de procurori care n-au reușit să dovedească un lucru pe care doar l-au speculat: că fostul premier Năstase l-ar fi numit șef pe Melinescu ca să facă uitată o anchetă referitoare la proveniența sumei declarate ca moștenire de la mătușa Tamara.
Este radiografia completă și sugestivă a unei anchete comandate menite să-l înfunde pe fostul premier pentru a oferi Europei dovada că parchetul anticorupție nu se mulțumește doar cu peștișori și că e dispus să înfigă harpoanele investigației în rechinii tranziției. Iar Adrian Năstase a fost desemnat, practic, în această postură. Din cele trei procese demarate concomitent, printr-o tactică de învăluire devenită clasică, unul s-a finalizat printr-o condamnare (Trofeul Calității), unul a eșuat (Mătușa Tamara) și altul se află în suspensie (Termopanele). Trăsătura comună a celor trei procese este lipsa aproape totală de probe. În dosarul "Mătușa Tamara" judecătorii au fost nevoiți să constate acest lucru. La "Trofeul Calității" presiunea extraordinară pusă asupra magistraților i-a obligat pe aceștia, să decidă o condamnare în pofida inexistenței oricărei probe. Năstase a fost condamnat pe baza unui șir de supoziții, dar fără nici o dovadă concretă în sprijinul ideii că el ar fi comandat derularea acelor acțiuni în scopul finanțării campaniei electorale (idee în baza căreia pușcăriile ar trebui să fie pline de politicieni). Cât despre "termopane", apare de-a dreptul penibilă plasarea "marelui corupt" în perimetrul micilor foloase, fie ele și necuvenite.
Dacă la noi ar fi reguli ca la americani și procurorii ar trebui să prezinte decontul fiecărei anchete, vom constata că în peste 6 ani de activitate susținută s-au cheltuit milioane de euro pentru a prezenta instanțelor niște teorii. Iar "Mătușa Tamara" va rămâne dosarul emblematic pentru performanța cuplului Kovesi-Morar și a păguboasei lor campanii anticorupție.
P.S. Cea mai jenantă recunoaștere a eșecului lor o reprezintă felicitările primite din partea unor lideri europeni care au salutat… condamnarea lui Năstase!
Comentarii
nu este nici un comentariu
Adaugă un comentariu