Mașina sau bicicleta?

Pentru cei obișnuiți cu traficul infernal și cu blocajele de circulație datorate trecerii numeroaselor coloane oficiale din capitala (europeană) a Belgiei, ultima duminică a fost șoc: marile bulevarde și străzile din jurul lor au fost luate cu stăpânire de „hoarde” de bicicliști și rolleri, echipați corespunzător și circulând fără teama de a fi acroșați de vreun șofer neglijent. Singurele autovehicule pe patru roți au fost autobuzele, taxiurile și mașinile de intervenție. În toate piețele Bruxelles-ului s-au desfășurat acțiuni sportive, culturale și de divertisment, iar muzeele au fost puse gratuit la dispoziția publicului – ca și transportul în comun. A fost „ziua fără mașini”, pe care Uniunea Europeană a introdus-o în calendarul sărbătorilor oficiale pe 22 septembrie, la finalul „săptămânii mobilității europene” și pe care municipalitatea belgiană a anticipat-o în 19 septembrie. Duminică, la Bruxelles și polițiștii au evoluat pe biciclete sau pe role și nici unui șofer nu i-a trecut prin cap să se facă că nu știe, sau că are vreo urgență, pentru a pleca creanga prin oraș. Evenimentul a fost intens popularizat anterior și nu s-au făcut nici un fel de excepții: doar călătorii cu avionul, care s-au întors acasă și și-au lăsat mașinile în parcarea aeroportului au primit un permis special ca să se poată deplasa la domiciliu. Am revenit la București după scurta vizită la Parlamentul European, ca invitat al europarlamentarului român Corina Crețu, cu sentimentul tonic că, până la urmă, civilizația este cea care poate să învingă tehnologia. Faptul că lumea se întoarce, în debut de mileniu III, la mijloacele tradiționale de transport (apropos: am asistat și la o splendidă paradă a trăsurilor trase de cei mai frumoși cai ai crescătorilor de animale din jurul Bruxelles-ului) demonstrează o înțelegere superioară a necesităților pe care le impune dezvoltarea: orașele au suprafețe de asfalt finite, pe care nu pot încăpea mai multe mașini decât este fizic posibil. Or, soluția unanim acceptată este partajul dintre un transport în comun eficient, bine organizat și spațiile rezervate deplasării în siguranță a bicicliștilor și rollerilor. Este un adevăr pe care trebuie să-l acceptăm și noi, după etapa generală de efuziune a sentimentului plenipotent pe care ți-l oferă volanul. Între blocajul general și acceptarea ideii că ne putem mișca și altfel va învinge ultima. Este demn de respect efortul pe care primarul Oprescu îl face în acest sens (chiar dacă pentru el lasă baltă teme importante). Lunile de vară în care bd. Kisseleff a fost rezervat pietonilor este un început de bun augur. Pistele pentru bicicliști sunt și ele o realitate, cu atât mai valoroasă cu cât se vor găsi și mijloacele de sancționare a automobiliștilor care le blochează parcându-și cu nesimțire mașinile pe ele. Lărgirea continuă a ariei urbane în care automobilele nu mai au acces vor da un nou puls sentimentului că în orașul care de regulă înstrăinează și izolează, se poate desfășura o viață publică diversă și reconfortantă. Sunt curios în ce parametrii se va desfășura „ziua fără mașini” a Capitalei și în ce măsură șoferii de aici vor înțelege că regulile trebuie respectate nu doar de frica sancțiunilor. Ci în numele civilizației.