Mărțișorul simbolizează dualitatea

Încă nu se știe exact care sunt originile mărțișorului, dar se presupune că sărbătoarea ar fi apărut în Imperiul Roman. Atunci, Noul An era sărbătorit în prima zi din luna lui Marte, zeul războiului și al fertilității. Cele două fire ale mărțișorului simbolizau dualitatea pace-razboi. În credința populară, Mărțișorul era numit „funia anului” și reprezenta cele 365 de zile ale anului. Ea era alcătuită din împletitură a două fire de ață: una albă și una neagră. Ața simboliza dualitatea viață-moarte, bine-rau, iarnă-vară, fertilitate-sterilitate sau lumină-întuneric. Azi, Mărțișorul este făcut din două fire de ață, una albă și una roșie. Albul semnifică puritate, masculinitate, rațiune, limpeziciune, luciditate și iarna, iar roșul poartă simbolul iubirii, al primăverii, al feminității, frumosului și al vieții. Împletirea celor două fire reprezintă întrepătrunderea masculinului cu femininul.