Marşul pentru păduri

În plină campanie electorală pentru preşedinţie, în care candidaţii nu au prea riscat să iasă în mijlocul oamenilor de la care aşteaptă voturi din motive de ei bine ştiute, s-a întâmplat un lucru care i-a pus pe gânduri pe mulţi români. Duminică seară, după o adunare în Piaţa Universităţii, o coloană de câteva mii de oameni, în majoritate tineri, a pornit în marş pe bulevardele centrale înspre Ministerul Mediului, purtând pancarte cu inscripţia „Marşul pentru păduri”. Cum nu se întâmplă de obicei, demonstraţii au fost întâmpinaţi cu simpatie de cei de pe trotuare care nu au ezitat să îi încurajeze. Lucru iarăşi greu de imaginat în alte situaţii, nu puţini au fost cei care li s-au alăturat.

De ce? Cu ce mai poate fi a tras un public sătul de demonstraţii şi proteste false sau fanteziste, ori de-a dreptului ilogice (unde altundeva decât în România s-au mai  pomenit manifestaţii de susţinere a... procurorilor?) într-o perioadă în care opţiunile din societate sunt atât de confuze şi de contradictorii?
Iată însă că organizatorii - o mână de activişti cu adevărat civici, nu civismul acela sponsorizat de Bruxelles sau din culisele serviciilor - au reuşit să sensibilizeze o opinie publică cu adevărat interesată de prezentul şi viitorul nostru reale, nu de cele promovate de formatorii de profesie de pe la tv-uri, punându-i în faţă unul dintre cele mai grave abuzuri pe care le cunoaşte ţara care odinioară era acoperită în proporţie de 70% de păduri: chelirea galopantă a reliefului şi consecinţele catastrofale ale acestuia, sub asaltul drujbelor legale sau ilegale. De 30 de ani se taie în draci pădurile nerecuperabile din parcurile naţionale, cu suportul interesat al marilor companii care fac uz de toate mijloacele pentru a  sensibiliza economic  nişte guvernări iresponsabile, neînstare să asigure o minimă protecţie acestei deja foste bogăţii naţionale. Semnalele trase de-a lungul timpului de organizaţii şi persoane cărora le pasă au răsunat în gol. Nimic nu s-a făcut pentru a împiedica masacrul pădurilor produs sub ochii autorităţilor care ar fi trebuit să le protejeze. Fenomenul a atins faza acută în care cei care se împotrivesc acestui curs plătesc cu viaţa: doar în acest an cimitirul pădurarilor căzuţi la datorie s-a îmbogăţit cu şase noi cruci, de această jertfă absurdă fiind răspunzători chiar legiuitori care i-au dezarmat pe aceştia pentru a da cale liberă tâlharilor de lemn.  Culmea este că în acest scrutin electoral major, niciuna dintre vocile candidaţilor nu s-a auzit pronunţându-se asupra acestui aspect fundamental. S-a discutat şi s-a bătut cu pumnul în piept pe toate temele secundare posibile, dar niciunul dintre cei 14 nu a ieşit în faţă să atragă atenţia asupra acestui subiect fierbinte. Niciun candidat nu sa alăturat demonstranţilor de duminică şi nici nu a dat vreo declaraţie de susţinere.

Cred cu tărie că ceea ce s-a întâmplat poate fi începutul unei redeşteptări naţionale. Că tot mai mulţi dintre cei care s-au lăsat amăgiţi de temele parazitare aruncate pe piaţă de politicieni corupţi şi incompetenţi, se vor alătura unei mişcări ce nu va mai putea fi ignorată. N-a fost ignorată, dealtfel, nici de Leonardo DiCaprio, actorul activist ecologist care a evocat evenimentul din România în unul din mesajele sale recente. Marşul pentru păduri poate deveni, dacă îşi va găsi oamenii potriviţi care să îl gestioneze în interesul public, o forţă politică cu şanse mari la viitoarele alegeri parlamentare, mai ales că la noi ecologismul tradiţional a rămas definitiv cantonat în teorii fără acoperire.